Rusul taie gazul, să înţeleagă ucraineanul

Ideea este simplă: "Rusul taie gazul, să înţeleagă ucraineanul" ar fi corespondentul vorbei noastre din popor, pe care bătrânii o spuneau aşa de bine, că "turcu' bate şaua să priceapă calul". De ce am făcut această asemănare? M-am referit la conflictul deschis dintre Rusia şi Ucraina pe tema gazului distribuit de ruşi către ucraineni, dar şi al gazului care tranzitează teritoriul ucrainean.
Tema este mult mai veche, însă conflictul recent a fost deschis odată cu decizia Ucrainei de a majora preţul de tranzit al gazului livrat de Gazprom către Europa. Kievul avea de gând să majoreze de câteva ori preţul de tranzit al gazului, de la 1,7 dolari pentru mia de metri cubi la 100 de kilometri la 9,2 dolari. Se pare că această decizie avea, într-un fel, rolul de a aduce un venit în plus
pentru Ucraina pentru a putea plăti aceşti bani înapoi de unde au venit, către Gazprom, căruia Kievul are să-i plătească datorii foarte mari. Majorarea nu a avut loc, pentru că era o decizie ce nu-şi avea fundament şi o bază solidă pentru a se trece la acţiune, aşa că prin vocea premierului său, respectabila doamnă Iulia Timoşenko, o figură politică foarte importantă în planul politic al Ucrainei, o prezenţă carismatică şi controversată, şi-a exprimat puternic dorinţa de a se renunţa la intermediari, care, după părerea doamnei Timoşenko, sunt "costisitori şi fără de folos". Eliminarea intermediarilor, sperau ucrainenii, trebuia să reprezinte costuri mai mici pentru gazul livrat de Gazprom. Aşadar, cele două state au ajuns la un acord în această privinţă, în urma căruia se prevedea eliminarea intermediarilor, lucru ce a făcut-o pe Iulia Timoşenko să declare victorie în lupta energetică în faţa Rusiei. Totuşi, gigantul grup energetic rus Gazprom a susţinut că nu va renunţa complet la intermediari, iar acest acord nu ar duce după sine la costuri reduse pentru Ucraina, deoarece autorităţile de la Kiev nu ar avea cum să justifice un preţ mai mic al gazului. Asta pentru că, oricum, Moscova livrează atât către Ucraina, cât şi pentru restul Europei o mixtură de gaz, o combinaţie între gaz extras din Asia Centrală - care este mai ieftin şi gaz rusesc - care este mult mai scump, iar diferenţa dintre preţul de bază al gazului şi cel după plata taxei de tranzit până în Ucraina nu este foarte mare.
Drept reacţie la toate acţiunile Kievului, Gazprom a hotărât să înceapă presiunile asupra Guvernului ucrainean, în ceea ce priveşte plata datoriilor, al căror termen a cam expirat. Ucraina nu a plătit încă datoriile, că nu a putut sau că nu a vrut, asta e altă problemă. Gazprom nu a avut altă opţiune în a motiva Kievul să-şi plătească creanţele decât aceea de a ameninţa autorităţile ucrainene cu sistarea gazului, fapt ce a creat panică pentru restul teritoriului "bătrânului continent", al cărui necesar este dependent de 15% din gazul provenit din Rusia. Autorităţile moscovite au dat însă asigurări că diferendul dintre Rusia şi Ucraina nu va afecta cantitatea de gaz livrată pentru Europa.
Ameninţarea cu sistarea livrărilor de gaz nu a fost un imbold pentru Kiev în a grăbi formalităţile pentru a achita datoria către Gazprom. Moscova nu a sistat în cele din urmă livrările, dar a trecut la o formă mai uşoară şi concretă: reducerea livrărilor de gaz. Gazprom a avertizat în prealabil asupra acestui fapt, iar de luni dimineaţă Gazprom a redus "raţia" de gaz pentru ucraineni cu 25%, confirmare venită de la compania
Naftogaz, care a spus chiar mai mult de atât, afirmând de fapt că ruşii au redus cu 35% din porţia de gaz. Totuşi, acest lucru nu a afectat, se pare, foarte mult Kievul, întrucât a cam trecut iarna şi, prin urmare, consumul a mai scăzut.
Ucraina a acuzat apoi, în cursul zilei de marţi, că cei de la Gazprom nu au plătit taxa de tranzit a teritoriului ucrainean pentru gazul livrat către Europa din luna decembrie, iar Naftogaz a ameninţat apoi că va "strânge robinetul" de la conductele ce alimentează cu gaz rusesc ţările din restul Europei. Pe parcursul aceleiaşi zile, autorităţile ucrainene, inclusiv Iulia Timosenko, au dat asigurări că nu se va întâmpla acest lucru. Gazprom a trecut iarăşi la ameninţări că va reduce cu încă 25% livrările de gaz pentru Ucraina, lucru ce s-a şi întâmplat marţi după-amiază. Ucraina se încăpăţânează în a trece la acţiune, iar ieri Naftogaz a informat încă o dată
Gazprom că va reduce cantitatea de gaz livrată către Europa.
A fost un moment în care preşedintele Gazprom, Dimitri Medvedev, cel care va fi mai mult ca sigur viitorul preşedinte al Federaţiei Ruse, a ieşit la scenă deschisă. Urmaşul lui Vladimir Putin la această funcţie se bucură de un enorm suport din partea actualului preşedinte, o figură extrem de importantă pe plan politic naţional şi mondial, un personaj care se bucură de o popularitate uriaşă pe întreg teritoriul rus şi care a contribuit foarte mult la cifrele din sondaje pe care le-a obţinut până acum Medvedev. Acesta din urmă a afirmat că va continua politica şi strategia de până acum a lui Putin, care nu va părăsi complet cârma ţării, el urmând să ocupe funcţia de premier în cazul în care Medvedev va deveni preşedinte, lucru mai mult decât probabil.
După cum spuneam, Medvedev, aflat în plină campanie
electorală, ca să-şi arate statutul şi să-şi etaleze puterea de influenţă, a trebuit să arate cine este mai puternic în această privinţă şi a cerut Ucrainei să-şi intensifice eforturile în rezolvarea problemei datoriei către Gazprom. Acesta s-a adresat direct preşedintelui ucrainean Viktor Iuşcenko, în această privinţă fiind singura persoană care încă menţine o stare de "linişte" şi de echilibru în conflictul dintre Rusia şi Ucraina. Iuşcenko menţine relaţii bune cu actualul preşedinte rus Vladimir Putin. Bine, că relaţiile între cele două nu au fost niciodată prea cordiale, mai ales când s-a pus problema pe energie
, iar aceste tensiuni cu siguranţă nu contribuie la o îmbunătăţire a relaţiilor dintre cele două ţări.
Unde am vrut să ajung cu sintagma "rusul taie gazul, să înţeleagă ucraineanul"? Ei bine, este clar că Rusia este "călare" pe Ucraina, iar "şaua" o constitue gazul. Problema pare simplă: Gazprom vrea bani pe gaz, însă Kievul nu poate,sau cel mai probabil, nu vrea să dea toţi banii. Ea este însă mai complicată, pentru că ucrainenii sunt cam "nărăvaşi". Totuşi, finalul pare că va fi unul singur: ucrainenii vor plăti - dacă nu toţi banii, măcar o mare parte, deoarece "frâiele" sunt încă la ruşi şi cu ele mai ţin şi o parte importantă din Europa, adică unde, cel puţin la nivel declarativ, vrea să ajungă şi Ucraina.