Un inconştient a fost prins de poliţie şofând fără a avea permis de conducere. Şi acest lucru nu s-a întâmplat doar o dată
, ci de patru ori, individul în cauză fiind cunoscut ca un cal breaz de agenţii rutieri. Deşi astfel a pus în pericol viaţa şi sănătatea altor persoane, omul nu a păţit nimic pentru că procurorii – uitând că, potrivit legii, această faptă este infracţiune – au considerat că nu prezintă pericol social şi i-au dat o banală amendă administrativă. Ca el, pe drumurile publice, mai sunt, probabil, alte mii de iresponsabili, care circulă nestingheriţi şi nederanjaţi de autorităţile judiciare.
În week-end, un individ din Bucureşti şi-a luat arma de vânătoare, a coborât în faţa blocului
şi a tras în doi tineri care i-au zgâriat maşina. Bărbatul este, de asemenea, cercetat în libertate de către procurori pentru că nu prezintă pericol social. Doi spărgători de meserie au intrat în casă, noaptea, peste două femei, pe care le-au legat fedeleş, după care au îndesat în saci tot ce au putut. Ei au fost prinşi de poliţie dar judecătorii i-au lăsat liberi pentru că nu prezentau...pericol social.
În România, pe motiv de lipsa pericolului social, avem liberi mii de infractori de mai toate categoriile: violatori, tâlhari, criminali.
Ei sunt puşi în libertate de către judecători sau chiar de către procurori, care nu solicită mandate de arestare. Situaţia este mai mult decât aberantă, căci pericolul social – mai ales în cazul infracţiunilor săvârşite cu violenţă sau care pun în pericol viaţa sau bunurile unei persoane - este evident şi definit clar în Codul penal. Astfel, se consideră că prezintă pericol social orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere anumitor valori, cum ar fi: persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea. Mai mult, pentru a se stabili în concret gradul pericolului social, legea pune la dispoziţia magistraţilor şi elementele pe care trebuie să le aibă în vedere, respectiv: modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care a fost comisă fapta, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana şi conduita făptuitorului.
Pentru unii magistraţi însă, chestiunea pericolului social este ceva derizoriu, atâta vreme cât permit lăsarea în libertate a criminalilor, violatorilor, interlopilor, tâlharilor, vitezomanilor etc. Practic, aceşti magistraţi sunt un adevărat pericol social pentru că ei ne expun – fie pentru că sunt incompetenţi, fie pentru că sunt corupţi – agresiunilor de orice fel. Sunt numeroase cazurile de infractori puşi în libertate, care a doua zi au dat iar în cap unei persoane. Într-o asemenea situaţie, magistratul în cauză este practic instigatorul sau complicele infractorului căruia i-a dat drumul în stradă. Deci, respectivul magistrat reprezintă chiar el un pericol social.
luni, 27 aprilie 2009
Emil Boc: Alianţa de guvernare PSD - PNL aruncă în aer factura la întreţinere
"Alianţa de guvernare PSD - PNL aruncă în aer factura la întreţinere", este de părere Emil Boc, liderul democrat-liberalilor.
"Vom avea tot mai multe familii în stradă că nu-şi pot achita facutura la energia termică. Oamenii vor ajuge să nu-şi poată achita factura la întreţinere şi vor fi nevoiţi să-şi vândă apartamentele", crede Emil Boc.
Acesta i-a acuzat pe reprezentanţii PNL şi PSD că nu sunt interesaţi de viaţa de zi cu zi a românilor din moment ce nu există nicio lege normativă care să achite datoriile de până acum acumulate la energia termică.
"Guvernanţii trăiesc într-un bloc de sticlă, departe de problemele românilor", a concluzionat liderul PD-L.
"Vom avea tot mai multe familii în stradă că nu-şi pot achita facutura la energia termică. Oamenii vor ajuge să nu-şi poată achita factura la întreţinere şi vor fi nevoiţi să-şi vândă apartamentele", crede Emil Boc.
Acesta i-a acuzat pe reprezentanţii PNL şi PSD că nu sunt interesaţi de viaţa de zi cu zi a românilor din moment ce nu există nicio lege normativă care să achite datoriile de până acum acumulate la energia termică.
"Guvernanţii trăiesc într-un bloc de sticlă, departe de problemele românilor", a concluzionat liderul PD-L.
Politicienii au început depunerile la Caritasul electoral
PNL a strâns oficial 1 milion de euro de la candidaţi care au dat fiecare câte 2.500 de euro pe lună
Pesediştii se joacă de-a întrajutorarea de la centru cu 50 de salarii medii brute pe candidat, iar pedeliştii vorbesc de contribuţii de 3.000-20.000 de euro
Ameninţarea cu excluderea de pe listele electorale pentru neplata contribuţiei la campanie a funcţionat în cazul PNL. Conform unei decizii a Delegaţiei Permanente, fiecare dintre candidaţi trebuia să dea partidului 2.500 de euro pe lună, bani care să constituie fonduri de campanie. În urmă cu două săptămâni, şeful campaniei liberale Bogdan Olteanu trimitea un SMS ameninţător, în care amintea de cotizaţie şi de faptul că aceia care nu se conformează nu se vor regăsi pe liste. Deşi au existat proteste publice chiar ale unor candidaţi, cei mai mulţi dintre ei s-au conformat directivei de la centru. Conform lui Olteanu, peste 400 de aspiranţi la un fotoliu de parlamentar şi-au plătit cotizaţia.
„Cred că mai au de plătit vreo 15 candidaţi, printre care şi cei de la Prahova, unde nu s-au validat însă candidaturile”, a precizat preşedintele Camerei Deputaţilor. La o cotizaţie de 2.500 de euro, PNL se poate lăuda că a strâns peste 1 milion de euro până acum. Suma este cu siguranţă insuficientă, pentru că, după cum estimează neoficial consultanţii, campaniile electorale costă câteva milioane de euro, în funcţie de mărimea şi pretenţiile partidului. Liberalii au posibilitatea să îşi crească suma apelând la donaţii, care sunt însă şi ele limitate de lege.
Roibu (PSD) pregăteşte bani pentru „săracii” nominalizaţi
Candidaţilor PSD nu li s-a cerut cotizaţie „uninominală”, dar filialelor li se va recomanda să doneze la puşculiţa comună din Kiseleff pentru ajutorarea pesediştilor fără posibilităţi materiale. „Am făcut deja o listă cu colegi care mi-au cerut ajutoare pentru a-şi susţine campania electorală. Fiecăruia i-am recomandat să facă o solicitare în scris, urmând ca, la un viitor Birou permanent să analizăm cât şi cui dăm”, ne-a declarat trezorierul pesediştilor, Aristide Roibu. Acesta a precizat că fiecare caz va fi tratat în parte, o atenţie specială fiind acordată profesorilor-candidaţi. „Fireşte că un profesor de liceu n-are de unde să-şi plătească cheltuielile de campanie. Eu i-am sfătuit să vorbească în primul rând cu foştii lor elevi – că sigur unii au devenit oameni de afaceri – şi să ceară o sponsorizare”, a povestit Roibu. Ajutoarele de la centru nu vor putea depăşi 50 de salarii medii brute per candidat, a încheiat trezorierul PSD.
Cotaţiile candidatului PD-L au urcat la bursa zvonurilor
Nici conducerea PD-L nu a cerut deocamdată, în mod oficial, o contribuţie de campanie naţională celor care vor să candideze uninominal. Secretarul executiv al partidului, Elena Udrea, declarase, în urmă cu două săptămâni, că suma pe care fiecare candidat ar trebui s-o vireze la centru ar fi de 50 de milioane de lei vechi. Ea a fost imediat contrazisă de Emil Boc şi de o serie de vicepreşedinţi, care au susţinut că nu s-a luat nicio decizie în acest sens, cele 50 de milioane fiind o simplă propunere a Elenei Udrea. Ieri, mai mulţi lideri ai partidului, parlamentari sau şefi de organizaţii, ne-au declarat, fără a fi citaţi, că, în partid, există doar „zvonuri” despre cât va fi plafonul de cotizaţie per candidat la alegerile din toamnă: unii, mai optimişti, vorbeau de o sumă modică de 3.000 de euro, alţii ridicau ştacheta la 20.000 de euro.
La fel ca la PSD, despre aspectele financiare ale campaniei liberal-democraţii vor avea o primă discuţie serioasă de abia după ce vor avea o listă definitivă a tuturor candidaţilor.
200.000-300.000 de euro, costul „la negru“ al unui colegiu uninominal
Pesediştii se joacă de-a întrajutorarea de la centru cu 50 de salarii medii brute pe candidat, iar pedeliştii vorbesc de contribuţii de 3.000-20.000 de euro
Ameninţarea cu excluderea de pe listele electorale pentru neplata contribuţiei la campanie a funcţionat în cazul PNL. Conform unei decizii a Delegaţiei Permanente, fiecare dintre candidaţi trebuia să dea partidului 2.500 de euro pe lună, bani care să constituie fonduri de campanie. În urmă cu două săptămâni, şeful campaniei liberale Bogdan Olteanu trimitea un SMS ameninţător, în care amintea de cotizaţie şi de faptul că aceia care nu se conformează nu se vor regăsi pe liste. Deşi au existat proteste publice chiar ale unor candidaţi, cei mai mulţi dintre ei s-au conformat directivei de la centru. Conform lui Olteanu, peste 400 de aspiranţi la un fotoliu de parlamentar şi-au plătit cotizaţia.
„Cred că mai au de plătit vreo 15 candidaţi, printre care şi cei de la Prahova, unde nu s-au validat însă candidaturile”, a precizat preşedintele Camerei Deputaţilor. La o cotizaţie de 2.500 de euro, PNL se poate lăuda că a strâns peste 1 milion de euro până acum. Suma este cu siguranţă insuficientă, pentru că, după cum estimează neoficial consultanţii, campaniile electorale costă câteva milioane de euro, în funcţie de mărimea şi pretenţiile partidului. Liberalii au posibilitatea să îşi crească suma apelând la donaţii, care sunt însă şi ele limitate de lege.
Roibu (PSD) pregăteşte bani pentru „săracii” nominalizaţi
Candidaţilor PSD nu li s-a cerut cotizaţie „uninominală”, dar filialelor li se va recomanda să doneze la puşculiţa comună din Kiseleff pentru ajutorarea pesediştilor fără posibilităţi materiale. „Am făcut deja o listă cu colegi care mi-au cerut ajutoare pentru a-şi susţine campania electorală. Fiecăruia i-am recomandat să facă o solicitare în scris, urmând ca, la un viitor Birou permanent să analizăm cât şi cui dăm”, ne-a declarat trezorierul pesediştilor, Aristide Roibu. Acesta a precizat că fiecare caz va fi tratat în parte, o atenţie specială fiind acordată profesorilor-candidaţi. „Fireşte că un profesor de liceu n-are de unde să-şi plătească cheltuielile de campanie. Eu i-am sfătuit să vorbească în primul rând cu foştii lor elevi – că sigur unii au devenit oameni de afaceri – şi să ceară o sponsorizare”, a povestit Roibu. Ajutoarele de la centru nu vor putea depăşi 50 de salarii medii brute per candidat, a încheiat trezorierul PSD.
Cotaţiile candidatului PD-L au urcat la bursa zvonurilor
Nici conducerea PD-L nu a cerut deocamdată, în mod oficial, o contribuţie de campanie naţională celor care vor să candideze uninominal. Secretarul executiv al partidului, Elena Udrea, declarase, în urmă cu două săptămâni, că suma pe care fiecare candidat ar trebui s-o vireze la centru ar fi de 50 de milioane de lei vechi. Ea a fost imediat contrazisă de Emil Boc şi de o serie de vicepreşedinţi, care au susţinut că nu s-a luat nicio decizie în acest sens, cele 50 de milioane fiind o simplă propunere a Elenei Udrea. Ieri, mai mulţi lideri ai partidului, parlamentari sau şefi de organizaţii, ne-au declarat, fără a fi citaţi, că, în partid, există doar „zvonuri” despre cât va fi plafonul de cotizaţie per candidat la alegerile din toamnă: unii, mai optimişti, vorbeau de o sumă modică de 3.000 de euro, alţii ridicau ştacheta la 20.000 de euro.
La fel ca la PSD, despre aspectele financiare ale campaniei liberal-democraţii vor avea o primă discuţie serioasă de abia după ce vor avea o listă definitivă a tuturor candidaţilor.
200.000-300.000 de euro, costul „la negru“ al unui colegiu uninominal
Votul moţiunii termo, amânat pentru lipsă de cvorum
Votul pentru moţiunea pe tema energiei
termice a PD-L a fost din nou amânat din lipsă de cvorum. Camera Deputaţilor se va întruni din nou în jurul orei 12:30.
Deputaţii au reluat astăzi votul moţiunii simple iniţiate de PD-L pe tema serviciului public de termoficare. Votul a fost reprogramat după ce aseară şedinţa a fost suspendată, după trei ore de dezbateri, din cauza lipsei de cvorum.
PD-L a depus luni o moţiune simplă la Camera Deputaţilor pe tema energiei termice. Formaţiunea cere Guvernului să plătească administraţiilor locale 45 la sută din valoarea
combustibilului utilizat pentru energia termică. Suma care ar trebui achitată de Executiv este de peste două mii de miliarde de lei vechi la nivelul întregii ţări.
Votul pe moţiunea PD-L din Cameră având ca temă sistemul de termoficare a fost amânat în şedinţa de luni, după ce PSD şi PC au părăsit sala.
termice a PD-L a fost din nou amânat din lipsă de cvorum. Camera Deputaţilor se va întruni din nou în jurul orei 12:30.
Deputaţii au reluat astăzi votul moţiunii simple iniţiate de PD-L pe tema serviciului public de termoficare. Votul a fost reprogramat după ce aseară şedinţa a fost suspendată, după trei ore de dezbateri, din cauza lipsei de cvorum.
PD-L a depus luni o moţiune simplă la Camera Deputaţilor pe tema energiei termice. Formaţiunea cere Guvernului să plătească administraţiilor locale 45 la sută din valoarea
combustibilului utilizat pentru energia termică. Suma care ar trebui achitată de Executiv este de peste două mii de miliarde de lei vechi la nivelul întregii ţări.
Votul pe moţiunea PD-L din Cameră având ca temă sistemul de termoficare a fost amânat în şedinţa de luni, după ce PSD şi PC au părăsit sala.
Rocada Iancu-Tender
Patronul lui FC Timisoara a declarat ca vrea sa vandaechipa * Primul interesat s-a aratat Ovidiu Tender, vechi partener de afaceri in dosarul penal RAFO
Marian Iancu, patronul lui FC Timisoara, a declarat in conferinta de presa de ieri ca vinde clubul. La anuntul de joia trecuta al FRF, potrivit caruia va pune in aplicare decizia FIFA de depunctare a gruparii banatene, Iancu a replicat imediat cu intentia de a iesi din fotbal, pentru a se putea lupta cu Mircea Sandu si clica sa de la federatie in procese civile. A doua zi a revenit si a spus ca merge alaturi de echipa pana in panzele albe, ca va face un soi de rezistenta eroica impotriva "dictaturii" de la "Casa Fotbalului". Ieri, Iancu a vorbit din nou despre retragere si despre cel care ar urma sa-i ia locul: Ovidiu Tender.
"Sunt doua grupuri care investesc (n.r. Balkan Petroleum, firma sa, si autoritatile locale timisorene), iar eu vorbesc in numele lor. Ne retragem investitia si ne vindem actiunile, dar vom vedea ce se intampla. Nu stiu ce se va intampla cu clubul. Suntem organizati in societate pe actiuni. Aceasta societate este capabila sa se autofinanteze si sa functioneze. Daca nu se poate finanta, e normal ca moare, dar asta nu inseamna ca se poate intampla de azi pe maine. Probabil ca, in zilele urmatoare, juristii vor cauta o solutie inteligenta, prin care aceasta societate sa faca fata mai departe", a declarat Iancu, la doar cateva zile dupa ce anuntase ca este decis sa ramana in fruntea lui Poli si sa lupte cu Federatia pentru palmares si pentru dreptate. "Nu stiu daca echipa va juca in etapa viitoare si nici in ce culori. Ne retragem pentru ca sunt mult mai puternici decat mine, joc pe terenul lor si trebuie sa ies din tinta lor si sa ma mut acolo unde suntem egali si unde justitia poate face lumina. Recunosc ca cei de la federatie sunt foarte greu de infrant, imi este si mie foarte greu", a mai spus Iancu. Acesta a adus in fata presei cativa oameni care i-au sustinut cauza in privinta palmaresului, a prezentat si niste acte din complicatul proces desfasurat de-a lungul mai multor ani cu Claudio Zambon, cel creditat de TAS si de FIFA ca fiind detinatorul istoriei, al insemnelor si al culorilor lui Poli Timisoara, concluzionand ca Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne a luat o decizie corecta, influentata insa de un act fals primit de italian de la Adalbert Kassai.
Din lac in put
Intentia lui Iancu de a continua cu orice pret lupta cu FRF, prin sfidarea acesteia, adica folosirea in continuare a culorilor si insemnelor lui Poli Timisoara, chiar cu riscul retrogradarii si al dezafilierii, s-a lovit de refuzul categoric al Primariei Timisoara si al Consiliului Judetean Timis. Cele doua autoritati au fost convinse de Iancu acum un an sa se alature echipei, au "cotizat" cu cinci milioane de euro din banii publici, iar acum nu doresc ca echipa sa sufere sanctiuni care sa o scoata din prim plan si de aceea se cauta un alt proprietar. "Sunt discutii, e normal ca cei de pe plan local sa-si faca probleme. E normal ca puterea locala, ca oamenii de afaceri locali sa se gandeasca la cum pot sa ajute. Pentru ca, daca eu nu pot sa merg mai departe sau voi ramane minoritar, sau vom vedea cum se va intampla, pentru ca eu trebuie sa imi continui lupta juridica, e normal ca lucrurile sa se miste acolo. Sunt multi oameni acolo care gandesc pozitiv si chiar puterea locala este cea care initiaza discutiile pe care eu pot sa le confirm in acest moment", a spus Iancu.
Tender pe fir
Pe fir a intrat imediat un fost partener de afaceri al aces-tuia, Ovidiu Tender, un personaj cel putin la fel de controversat ca si Iancu, acesta aratandu-se interesat de cumpararea clubului. "Ca sa sprijin Timisoara sa treaca peste acest moment, mi-am aratat disponibilitatea de a prelua echipa. Am discutat in principiu cu domnul Marian Iancu, astazi urmeaza sa ma intalnesc cu autoritatile locale si voi lua o hotarare", a declarat Tender pentru editia online a cotidianului "Banateanul". Iancu nu a negat negocierile, dar nici nu le-a infirmat. "Nu stiu, deocamdata. Vom vedea. Deocamdata, nu am calitatea de a discuta despre astfel de lucruri. Intotdeauna vorbeste cumparatorul. Important este sa gasim o solutie inteligenta, care sa asigure continuitate si din punct de vedere juridic si in plan sportiv. Atat, deocamdata!", a spus Iancu.
"N-am spus ca am dat bani"
Iancu a lasat impresia si ca incearca o reconciliere cu FRF. Dupa ce si-a inceput discursul cu afirmatii de genul "La federatie exista un grup infractional care are interese dintre cele mai murdare" sau "FRF a actionat marsav", apoi insa a lasat-o mai moale, pretinzand ca "Suntem pregatiti sa le acceptam greseala. Noi ii asteptam sa isi ceara scuze si sa gaseasca o solutie pentru remedierea problemei". Mai mult, dupa ce a afirmat raspicat la mai multe posturi tv ca i-a dat bani lui Mircea Sandu, "de mai multe ori si de ordinul zecilor de mii de euro", pentru a beneficia de protectie, Iancu a retractat! "Eu nu am spus ca am dat bani, ci ca nu am vrut sa mai fiu santajat. Nu am probe, este cuvantul meu impotriva cuvantului lui Mircea Sandu. Sunt gata sa merg la detectorul de minciuni in aceasta problema", a spus Iancu.
Duetul de la Rafo, la Parchet
Relatiile de prietenie si afaceri dintre Ovidiu Tender si Marian Iancu dateaza de ceva vreme.
Primele zvonuri se refereau la faptul ca tot judetul Bacau ar fi "controlat" de vicepresedintele PSD Viorel Hrebenciuc, impreuna cu cativa apropiati, printre care Corneliu Iacubov, care, prin firma Imperial Oil, a cumparat, in 2001, pachetul majoritar de actiuni detinut de stat la Rafo Onesti. Dupa cativa ani, Iacubov a vandut actiunile catre companii apartinand grupului Tender-Iancu. Intre timp, Tender a cumparat si Carom si Uton Onesti, ambele companii de pe platforma petrochimica Onesti-Borzesti. Iancu si Tender, alaturi de alte patru persoane din conducerea Rafo-Carom, sunt acuzati in prezent, de catre procurori, ca s-au constituit intr-o grupare de criminalitate organizata, care urmarea obtinerea de fonduri frauduloase, cei doi fiind si arestati cateva luni. Infractiunile au vizat pe de o parte, conform procurorilor, incheierea nelegala a unor contracte de cesiune de creanta si de garantie reala mobiliara in raport cu Carom Onesti, iar, pe de alta parte, relatiile comerciale nelegale derulate de VGB Impex Bucuresti, in raport cu Rafo Onesti. Exista un triunghi financiar - comercial in care sunt angrenate societati comerciale pe care cei doi le controleaza direct sau indirect si care se afla intr-o stransa interdependenta: SC Tender SA Timisoara, SC VGB Impex SRL si Balkan Petroleum Ltd (BkP). (F.B.)
Zambon asteapta suporterii
Omul de afaceri Claudio Zambon a anuntat ieri ca este dispus sa negocieze vanzarea drepturilor asupra palmaresului lui Poli Timisoara doar cu suporterii banateni sau cu autoritatile locale.
"Singurii care pot veni la o discutie pentru palmaresul lui Poli sunt autoritatile locale din Timisoara, mi se pare normal ca acolo sa ajunga el. Daca suporterii vor strange bani, le dau palmaresul. Cu domnul Iancu nu vreau sa mai discut. Eu nu am semnat nici o hartie aratata de Marian Iancu. Este un fals grosolan", a spus Zambon la Telesport. Tot ieri, Dumitru Dragomir, seful LPF, a sustinut ca a reusit sa ii aduca la aceeasi masa pe Iancu si Zambon, care batusera palma pentru 300.000 de euro, dar ca totul a cazut din cauza FRF, care nu a trimis la FIFA noile tricouri ale lui FC Timisoara, iar acest fapt a atras sanctiunile impuse de forul mondial impotriva clubului banatean. (B.G.)
Miting pasnic la Timisoara
Aproape zece mii de oameni au manifestat duminica seara, de aceasta data pasnic, impotriva deciziei de depunctare a echipei.
Initial, in Piata Operei au venit in jur de patru mii de fani ai lui Poli, dar numarul acestora s-a ingrosat vertiginos, pentru ca toti trecatorii s-au aliat rapid scandarilor impotriva sefilor FRF. Liderii galeriei au luat cuvantul din balconul Operei, solicitand public demisia lui Mircea Sandu si luand vina depunctarii Timisoarei asupra lor, pentru ca ei sunt cei care refuza sa renunte la culorile alb-violet, asa cum a impus FIFA. Manifestatia, autorizata de Primarie, s-a incheiat fara incidente, in jurul orei 21, spre usurarea fortelor de ordine, care au avut mult de furca cu fanii lui Poli joi seara, la manifestatia spontana care s-a lasat cu blocarea temporara a drumului national Timisoara-Lugoj.
Marian Iancu, patronul lui FC Timisoara, a declarat in conferinta de presa de ieri ca vinde clubul. La anuntul de joia trecuta al FRF, potrivit caruia va pune in aplicare decizia FIFA de depunctare a gruparii banatene, Iancu a replicat imediat cu intentia de a iesi din fotbal, pentru a se putea lupta cu Mircea Sandu si clica sa de la federatie in procese civile. A doua zi a revenit si a spus ca merge alaturi de echipa pana in panzele albe, ca va face un soi de rezistenta eroica impotriva "dictaturii" de la "Casa Fotbalului". Ieri, Iancu a vorbit din nou despre retragere si despre cel care ar urma sa-i ia locul: Ovidiu Tender.
"Sunt doua grupuri care investesc (n.r. Balkan Petroleum, firma sa, si autoritatile locale timisorene), iar eu vorbesc in numele lor. Ne retragem investitia si ne vindem actiunile, dar vom vedea ce se intampla. Nu stiu ce se va intampla cu clubul. Suntem organizati in societate pe actiuni. Aceasta societate este capabila sa se autofinanteze si sa functioneze. Daca nu se poate finanta, e normal ca moare, dar asta nu inseamna ca se poate intampla de azi pe maine. Probabil ca, in zilele urmatoare, juristii vor cauta o solutie inteligenta, prin care aceasta societate sa faca fata mai departe", a declarat Iancu, la doar cateva zile dupa ce anuntase ca este decis sa ramana in fruntea lui Poli si sa lupte cu Federatia pentru palmares si pentru dreptate. "Nu stiu daca echipa va juca in etapa viitoare si nici in ce culori. Ne retragem pentru ca sunt mult mai puternici decat mine, joc pe terenul lor si trebuie sa ies din tinta lor si sa ma mut acolo unde suntem egali si unde justitia poate face lumina. Recunosc ca cei de la federatie sunt foarte greu de infrant, imi este si mie foarte greu", a mai spus Iancu. Acesta a adus in fata presei cativa oameni care i-au sustinut cauza in privinta palmaresului, a prezentat si niste acte din complicatul proces desfasurat de-a lungul mai multor ani cu Claudio Zambon, cel creditat de TAS si de FIFA ca fiind detinatorul istoriei, al insemnelor si al culorilor lui Poli Timisoara, concluzionand ca Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne a luat o decizie corecta, influentata insa de un act fals primit de italian de la Adalbert Kassai.
Din lac in put
Intentia lui Iancu de a continua cu orice pret lupta cu FRF, prin sfidarea acesteia, adica folosirea in continuare a culorilor si insemnelor lui Poli Timisoara, chiar cu riscul retrogradarii si al dezafilierii, s-a lovit de refuzul categoric al Primariei Timisoara si al Consiliului Judetean Timis. Cele doua autoritati au fost convinse de Iancu acum un an sa se alature echipei, au "cotizat" cu cinci milioane de euro din banii publici, iar acum nu doresc ca echipa sa sufere sanctiuni care sa o scoata din prim plan si de aceea se cauta un alt proprietar. "Sunt discutii, e normal ca cei de pe plan local sa-si faca probleme. E normal ca puterea locala, ca oamenii de afaceri locali sa se gandeasca la cum pot sa ajute. Pentru ca, daca eu nu pot sa merg mai departe sau voi ramane minoritar, sau vom vedea cum se va intampla, pentru ca eu trebuie sa imi continui lupta juridica, e normal ca lucrurile sa se miste acolo. Sunt multi oameni acolo care gandesc pozitiv si chiar puterea locala este cea care initiaza discutiile pe care eu pot sa le confirm in acest moment", a spus Iancu.
Tender pe fir
Pe fir a intrat imediat un fost partener de afaceri al aces-tuia, Ovidiu Tender, un personaj cel putin la fel de controversat ca si Iancu, acesta aratandu-se interesat de cumpararea clubului. "Ca sa sprijin Timisoara sa treaca peste acest moment, mi-am aratat disponibilitatea de a prelua echipa. Am discutat in principiu cu domnul Marian Iancu, astazi urmeaza sa ma intalnesc cu autoritatile locale si voi lua o hotarare", a declarat Tender pentru editia online a cotidianului "Banateanul". Iancu nu a negat negocierile, dar nici nu le-a infirmat. "Nu stiu, deocamdata. Vom vedea. Deocamdata, nu am calitatea de a discuta despre astfel de lucruri. Intotdeauna vorbeste cumparatorul. Important este sa gasim o solutie inteligenta, care sa asigure continuitate si din punct de vedere juridic si in plan sportiv. Atat, deocamdata!", a spus Iancu.
"N-am spus ca am dat bani"
Iancu a lasat impresia si ca incearca o reconciliere cu FRF. Dupa ce si-a inceput discursul cu afirmatii de genul "La federatie exista un grup infractional care are interese dintre cele mai murdare" sau "FRF a actionat marsav", apoi insa a lasat-o mai moale, pretinzand ca "Suntem pregatiti sa le acceptam greseala. Noi ii asteptam sa isi ceara scuze si sa gaseasca o solutie pentru remedierea problemei". Mai mult, dupa ce a afirmat raspicat la mai multe posturi tv ca i-a dat bani lui Mircea Sandu, "de mai multe ori si de ordinul zecilor de mii de euro", pentru a beneficia de protectie, Iancu a retractat! "Eu nu am spus ca am dat bani, ci ca nu am vrut sa mai fiu santajat. Nu am probe, este cuvantul meu impotriva cuvantului lui Mircea Sandu. Sunt gata sa merg la detectorul de minciuni in aceasta problema", a spus Iancu.
Duetul de la Rafo, la Parchet
Relatiile de prietenie si afaceri dintre Ovidiu Tender si Marian Iancu dateaza de ceva vreme.
Primele zvonuri se refereau la faptul ca tot judetul Bacau ar fi "controlat" de vicepresedintele PSD Viorel Hrebenciuc, impreuna cu cativa apropiati, printre care Corneliu Iacubov, care, prin firma Imperial Oil, a cumparat, in 2001, pachetul majoritar de actiuni detinut de stat la Rafo Onesti. Dupa cativa ani, Iacubov a vandut actiunile catre companii apartinand grupului Tender-Iancu. Intre timp, Tender a cumparat si Carom si Uton Onesti, ambele companii de pe platforma petrochimica Onesti-Borzesti. Iancu si Tender, alaturi de alte patru persoane din conducerea Rafo-Carom, sunt acuzati in prezent, de catre procurori, ca s-au constituit intr-o grupare de criminalitate organizata, care urmarea obtinerea de fonduri frauduloase, cei doi fiind si arestati cateva luni. Infractiunile au vizat pe de o parte, conform procurorilor, incheierea nelegala a unor contracte de cesiune de creanta si de garantie reala mobiliara in raport cu Carom Onesti, iar, pe de alta parte, relatiile comerciale nelegale derulate de VGB Impex Bucuresti, in raport cu Rafo Onesti. Exista un triunghi financiar - comercial in care sunt angrenate societati comerciale pe care cei doi le controleaza direct sau indirect si care se afla intr-o stransa interdependenta: SC Tender SA Timisoara, SC VGB Impex SRL si Balkan Petroleum Ltd (BkP). (F.B.)
Zambon asteapta suporterii
Omul de afaceri Claudio Zambon a anuntat ieri ca este dispus sa negocieze vanzarea drepturilor asupra palmaresului lui Poli Timisoara doar cu suporterii banateni sau cu autoritatile locale.
"Singurii care pot veni la o discutie pentru palmaresul lui Poli sunt autoritatile locale din Timisoara, mi se pare normal ca acolo sa ajunga el. Daca suporterii vor strange bani, le dau palmaresul. Cu domnul Iancu nu vreau sa mai discut. Eu nu am semnat nici o hartie aratata de Marian Iancu. Este un fals grosolan", a spus Zambon la Telesport. Tot ieri, Dumitru Dragomir, seful LPF, a sustinut ca a reusit sa ii aduca la aceeasi masa pe Iancu si Zambon, care batusera palma pentru 300.000 de euro, dar ca totul a cazut din cauza FRF, care nu a trimis la FIFA noile tricouri ale lui FC Timisoara, iar acest fapt a atras sanctiunile impuse de forul mondial impotriva clubului banatean. (B.G.)
Miting pasnic la Timisoara
Aproape zece mii de oameni au manifestat duminica seara, de aceasta data pasnic, impotriva deciziei de depunctare a echipei.
Initial, in Piata Operei au venit in jur de patru mii de fani ai lui Poli, dar numarul acestora s-a ingrosat vertiginos, pentru ca toti trecatorii s-au aliat rapid scandarilor impotriva sefilor FRF. Liderii galeriei au luat cuvantul din balconul Operei, solicitand public demisia lui Mircea Sandu si luand vina depunctarii Timisoarei asupra lor, pentru ca ei sunt cei care refuza sa renunte la culorile alb-violet, asa cum a impus FIFA. Manifestatia, autorizata de Primarie, s-a incheiat fara incidente, in jurul orei 21, spre usurarea fortelor de ordine, care au avut mult de furca cu fanii lui Poli joi seara, la manifestatia spontana care s-a lasat cu blocarea temporara a drumului national Timisoara-Lugoj.
Mona Muscă, cercetată pentru fals şi uz de fals
Fosta deputată este cercetată penal de procurori într-un dosar
în care este acuzată de fals şi uz de fals. Aceasta a susţinut într-o declaraţie la intrarea în Parlament că nu a colaborat cu Securitatea, fapt infirmat de CNSAS
Procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au solicitat Camerei Deputaţilor să comunice data exactă în care a încetat calitatea
de deputat a Monei Muscă, în vederea soluţionării dosarului 745/2007. Cererea confirmă faptul că fosta liberală este cercetată penal de procurori pentru fals şi uz de fals, infracţiune pedepsită de lege cu închisoare de la 3 luni la 2 ani, pentru că a semnat o declaraţie pe propria răspundere la intrarea în Parlament, în 2004, prin care susţinea că nu a făcut poliţie politică, fapt infirmat apoi de un verdict al CNSAS.
Potrivit legii, verdictul de poliţie politică dat de CNSAS unui demnitar atrage după sine un dosar penal în care procurorii trebuie să confrunte sentinţa instanţei cu declaraţia pe propria răspundere dată de parlamentarul în cauză la începerea mandatului.
Or, până în acest moment, instanţa a decis că Muscă a făcut poliţie politică.
Contactat de Cotidianul, Valeriu Stoica, avocatul Monei Muscă, a fost reţinut în comentarii: “Sunt chestiuni de rutină. Nu mă pot pronunţa şi chiar nu vreau să comentez nimic pe tema asta”.
Solicitarea Secţiei de urmărire penală şi criminalitate a Parchetului în cazul Monei Muscă a fost însă respinsă luni de Camera Deputaţilor din cauza viciilor de procedură. Potrivit deputatului Valeriu Zgonea, cererea - semnată de procurorul Marius Iacob - trebuie să fie semnată de procurorul general.
În martie 2007, Muscă şi-a dat demisia din Parlament, după ce, în septembrie 2006, aceasta a primit verdict de poliţie politică din partea CNSAS. Scandalul fusese lansat însă de liderul PIN, Lavinia Şandru, care o acuzase pe aceasta că a dat informări despre studenţii străini, sub numele de cod „Eva“ sau „Dana“, în 1970, pe vremea când era cadru didactic la Institutul de Lingvistică al Universităţii din Timişoara. Muscă a fost nevoită să recunoască, mai întâi, că a furnizat date despre studenţii străini, însă nu Securităţii, ci conducerii instituţiei la care lucra, după care, într-o conferinţă de presă organizată ad-hoc, a făcut mărturisiri complete despre angajamentul pe care l-a semnat cu poliţia politică. Muscă le-a cerut magistraţilor Curţii de Apel, în decembrie 2006, să desfiinţeze decizia CNSAS, dar solicitarea i-a fost respinsă în martie 2007, printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă. Mona Muscă s-au hotarât să conteste însă această decizie a Curţii de Apel printr-o cale extraordinară de atac (revizuire - n.red.), iar dosarul a fost trimis, pe un circuit intern, la Secţia Civilă a Curţii, termen pe 2 octombrie. Mona Muscă a anunţat în urmă cu câteva săptămâni că nu va mai candida
pentru Parlament, nici din partea PD-L, nici ca independent, punând capăt prin acest gest unui şir de speculaţii care au prefigurat în ultimul an revenirea acesteia în politică.
Ce prevede Codul penal
Art. 291. - Uzul de fals
Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată.
Art. 292. - Falsul în declaraţii
Declararea necorespunzãtoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referã art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurãrilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
în care este acuzată de fals şi uz de fals. Aceasta a susţinut într-o declaraţie la intrarea în Parlament că nu a colaborat cu Securitatea, fapt infirmat de CNSAS
Procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au solicitat Camerei Deputaţilor să comunice data exactă în care a încetat calitatea
de deputat a Monei Muscă, în vederea soluţionării dosarului 745/2007. Cererea confirmă faptul că fosta liberală este cercetată penal de procurori pentru fals şi uz de fals, infracţiune pedepsită de lege cu închisoare de la 3 luni la 2 ani, pentru că a semnat o declaraţie pe propria răspundere la intrarea în Parlament, în 2004, prin care susţinea că nu a făcut poliţie politică, fapt infirmat apoi de un verdict al CNSAS.
Potrivit legii, verdictul de poliţie politică dat de CNSAS unui demnitar atrage după sine un dosar penal în care procurorii trebuie să confrunte sentinţa instanţei cu declaraţia pe propria răspundere dată de parlamentarul în cauză la începerea mandatului.
Or, până în acest moment, instanţa a decis că Muscă a făcut poliţie politică.
Contactat de Cotidianul, Valeriu Stoica, avocatul Monei Muscă, a fost reţinut în comentarii: “Sunt chestiuni de rutină. Nu mă pot pronunţa şi chiar nu vreau să comentez nimic pe tema asta”.
Solicitarea Secţiei de urmărire penală şi criminalitate a Parchetului în cazul Monei Muscă a fost însă respinsă luni de Camera Deputaţilor din cauza viciilor de procedură. Potrivit deputatului Valeriu Zgonea, cererea - semnată de procurorul Marius Iacob - trebuie să fie semnată de procurorul general.
În martie 2007, Muscă şi-a dat demisia din Parlament, după ce, în septembrie 2006, aceasta a primit verdict de poliţie politică din partea CNSAS. Scandalul fusese lansat însă de liderul PIN, Lavinia Şandru, care o acuzase pe aceasta că a dat informări despre studenţii străini, sub numele de cod „Eva“ sau „Dana“, în 1970, pe vremea când era cadru didactic la Institutul de Lingvistică al Universităţii din Timişoara. Muscă a fost nevoită să recunoască, mai întâi, că a furnizat date despre studenţii străini, însă nu Securităţii, ci conducerii instituţiei la care lucra, după care, într-o conferinţă de presă organizată ad-hoc, a făcut mărturisiri complete despre angajamentul pe care l-a semnat cu poliţia politică. Muscă le-a cerut magistraţilor Curţii de Apel, în decembrie 2006, să desfiinţeze decizia CNSAS, dar solicitarea i-a fost respinsă în martie 2007, printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă. Mona Muscă s-au hotarât să conteste însă această decizie a Curţii de Apel printr-o cale extraordinară de atac (revizuire - n.red.), iar dosarul a fost trimis, pe un circuit intern, la Secţia Civilă a Curţii, termen pe 2 octombrie. Mona Muscă a anunţat în urmă cu câteva săptămâni că nu va mai candida
pentru Parlament, nici din partea PD-L, nici ca independent, punând capăt prin acest gest unui şir de speculaţii care au prefigurat în ultimul an revenirea acesteia în politică.
Ce prevede Codul penal
Art. 291. - Uzul de fals
Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată.
Art. 292. - Falsul în declaraţii
Declararea necorespunzãtoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referã art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurãrilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Anchetă la maternitatea din Giuleşti după ce patru bebeluşi au suferit arsuri
O anchetă a fost demarată de conducerea maternităţii, după ce patru bebeluşi de la maternitatea Giuleşti au suferit arsuri în zona capului.
Mai precis, o asistentă de la maternitate a folosit pe post de dezinfectant o substanţă nocivă. Conducerea spitalului vorbeşte despre "o eroare de manipulare".
O fetiţă, a fost transferată în urmă cu puţin timp la Spitalul Universitar. Membrii familiei au decis ca fetiţa să fie mutată, pentru a fi siguri că beneficiază de toate îngrijirile necesare.
Potrivit
declaraţiilor unei rude ale fetiţei, familia copilului nu a fost informată de la bun început despre cauza producerii acestor leziuni. Aceeaşi sursă a declarat că nu au fost afectaţi doar patru copii
, ci şase.
"În urma anchetei, care este în curs de desfăşurare s-a constat că s-a făcut o eroare de manipulare a substanţelor dezinfectante, utilizându-se din greşeală o altă soluţie dezinfectantă tegumentară cu o concentraţie mai mare
care putea da reacţii adverse locale la prematuri", a declarat Adrian Toma, şef secţie Nou-Născuţi Maternitatea Giuleşti.
"Ca urmare a tratamentului
, la trei copii leziunile sunt vindecate, la cel de-al patrulea sunt în curs de vindecare. Pacienţii au primit tratament local corespunzător leziunilor, care s-au manifestat în eritem, urmate de cruste de circa un centimetru în diametru", a mai declarat doctorul Toma.
În acest caz, Ordinul Asistenţilor s-a autosesizat, astăzi la maternitatea Giuleşti va sosi o echipă de specialişti, care vor analiza condiţiile în care a fost posibil un astfel de incident.
Mai precis, o asistentă de la maternitate a folosit pe post de dezinfectant o substanţă nocivă. Conducerea spitalului vorbeşte despre "o eroare de manipulare".
O fetiţă, a fost transferată în urmă cu puţin timp la Spitalul Universitar. Membrii familiei au decis ca fetiţa să fie mutată, pentru a fi siguri că beneficiază de toate îngrijirile necesare.
Potrivit
declaraţiilor unei rude ale fetiţei, familia copilului nu a fost informată de la bun început despre cauza producerii acestor leziuni. Aceeaşi sursă a declarat că nu au fost afectaţi doar patru copii
, ci şase.
"În urma anchetei, care este în curs de desfăşurare s-a constat că s-a făcut o eroare de manipulare a substanţelor dezinfectante, utilizându-se din greşeală o altă soluţie dezinfectantă tegumentară cu o concentraţie mai mare
care putea da reacţii adverse locale la prematuri", a declarat Adrian Toma, şef secţie Nou-Născuţi Maternitatea Giuleşti.
"Ca urmare a tratamentului
, la trei copii leziunile sunt vindecate, la cel de-al patrulea sunt în curs de vindecare. Pacienţii au primit tratament local corespunzător leziunilor, care s-au manifestat în eritem, urmate de cruste de circa un centimetru în diametru", a mai declarat doctorul Toma.
În acest caz, Ordinul Asistenţilor s-a autosesizat, astăzi la maternitatea Giuleşti va sosi o echipă de specialişti, care vor analiza condiţiile în care a fost posibil un astfel de incident.
Turism pentru pensionari: 3 mese cu 7 lei
"De cati bani este nevoie pentru a asigura unui pensionar trei mese decente pe zi?" Nu va grabiti sa raspundeti la aceasta intrebare pentru ca s-ar putea sa gresiti. Functionarii de la Casa Nationala de Pensii sunt de parere ca 7 lei este o suma suficienta pentru a-l satura pe un pensionar care, in plus, se afla la tratament si odihna intr-o statiune balneoclimaterica din Romania. Este vorba despre acele sejururi pentru care pensionarii platesc doar contravaloarea a jumatate din pensia lunara, statul urmand sa suporte diferenta pana la pretul real al biletului. Printre firmele cu care Casa Nationala de Pensii a incheiat contracte in 2008 se numara si unitati turistice care au castigat licitatia cu preturi incredibile.
De exemplu, un hotel din Olanesti ofera trei mese pe zi in contul sumei de 7,14 lei. Reprezentantii unor organisme din domeniul hotelier recunosc ca nu s-ar putea descurca cu acesti bani pentru a asigura mese decente clientilor. Cu toate acestea, directorul hotelului respectiv spune ca mancarea este suficienta. Reporterii "Romaniei libere" au testat meniul respectiv si au ramas impresionati de "minunile" incluse in acesta, printre care la loc de cinste s-ar putea numara felia de parizer de... 5 grame.
"Cati bani va trebuie intr-o zi ca sa puteti manca pe saturate in Romania?" Daca ni s-ar pune o astfel de intrebare, cu siguranta ca raspunsurile noastre ar fi foarte diferite. Cu siguranta ca pana si cei mai cumpatati nu ar indrazni sa avanseze o suma mai mica de 10-15 RON. Ei bine, va inselati! Functionarii de la Casa Nationala de Pensii cred ca, intr-o tara precum Romania, 7 lei este o suma care poate acoperi micul dejun, pranzul si cina unui om. si nu oriunde, ci intr-o statiune montana de odihna si tratament.
Viata de pensionar
Pensionarul Liviu Glenbovschi si-a cumparat in aceasta vara un bilet de odihna intr-una din statiunile noastre balneoclimaterice. Este vorba despre acele pachete turistice, care includ cazare, masa si tratament, subventionate aproape in totalitate de stat si pentru care clientul plateste doar echivalentul a jumatate din pensia sa lunara. Liviu Glenbovschi a ales un sejur de 18 zile la Olanesti in judetul Valcea, localitate in care mai fusese si in alti ani si unde putea sa faca tratamentul potrivit afectiunilor sale. Pensionarul a fost cazat la Hotelul Olanesti, clasificat cu trei stele, aflat sub contract cu Casa Nationala de Pensii. Viata de pensionar in Romania il obisnuise pe Liviu Glenbovschi sa nu fie prea pretentios, chiar si atunci cand merge sa se recreeze intr-o statiune montana.
Omul a trecut cu vederea conditiile de cazare (cate trei pensionari ingramaditi intr-o camera construita pentru doua persoane) sau aspectul invechit al hotelului si al restaurantului. Atunci cand a cerut insa bonurile de masa si a vazut ca valoarea acestora este de doar 7,14 lei pe zi, Glenbovschi s-a revoltat. "Cum e posibil sa asiguri trei mese din acesti bani, mai ales ca vorbim de oameni batrani, care au nevoie de diete speciale?", s-a ingrozit omul. "Pensionarii se multumesc cu orice pentru ca platesc putin pe bilet, cateva milioane, in functie de pensia pe care o au. Ei nu stiu insa ca sejurul lor costa destul de mult, in cazul nostru aproape 13 milioane de lei vechi, bani care sunt platiti de Casa de Pensii", a declarat Glenbovschi, care a facut si o plangere la Protectia Consumatorului impotriva societatii comerciale care administreaza Complexul Olanesti.
5 grame de parizer
Plecand de declaratiile pensionarului, am vrut sa vedem cu ochii nostri "minunea" si am facut o vizita la Olanesti. Ce poti manca cu 7 lei pe zi? Micul dejun ne-a produs prima depresie: o farfurie care parea indecent de goala, pe care se aflau fix doua felii transparente de cascaval, sase felii de salam cu aspect dubios si un cubulet de unt. Alaturi, o cana cu ceai. Gramajele afisate pentru alte meniuri erau, de asemenea, descurajante: "50 de grame de branza, 16 grame de unt si 5 grame de parizer". Ne-am gandit ca unii oameni nu mananca prea mult dimineata, dar, cu siguranta, acestia compenseaza cu pranzul. Nici cea de-a doua masa a zilei nu ne-a oferit insa vreo surpriza prea placuta: felul intai – supa de rosii, felul doi – piept de pui cu orez (120 de grame, dupa cum era scris in dreptul meniului), iar ca desert – o prajiturica. Cina se situa intre aceleasi coordonate.
Chiar daca in opinia noastra mancarea era foarte putina, pensionarii cu care am vorbit incercau sa nu dramatizeze. "Mancarea, chiar putina, e buna la gust. In plus, cred ca mai putina carne este binevenita", spune un pensionar aflat la tratament in Hotelul Olanesti. "Acest meniu este o bataie de joc pentru pensionari. Oamenii astia nu se plang deoarece au platit putin pe bilet", spune in replica Liviu Glenbovschi.
"S-a plans cineva de masa?"
Plecand de la pretul meniului de la Hotelul Olanesti, am vrut sa vedem daca institutia responsabila pentru confortul clientilor, Casa Nationala de Pensii (CNPDAS), cunoaste situatia. Primul lucru pe care l-am auzit a fost, de fapt, o intrebare: "S-a plans cineva de masa?". Ulterior am aflat ca Hotelul Olanesti apartine firmei SC Riviera SA, care are doua contracte incheiate cu Casa de Pensii, unul pentru Hotelul Olanesti si celalalt pentru vilele din aceeasi statiune. Potrivit informatiilor furnizate de CNPDAS, firma respectiva a castigat licitatia pentru biletele de tratament acordate pensionarilor cu urmatoarea oferta: cazare – 34,34 lei pe zi, tratament – 38,10 lei pe zi si masa – 7,14 lei... pe zi. Practic, din cele peste 120 de unitati de cazare cu care Casa de Pensii are incheiate contracte in acest an, SC Riviera SA practica cele mai mici tarife pentru masa.
"Criteriul aplicat pentru atribuirea contractului de achizitie publica este oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere economic. Metoda utilizata este metoda cost/calitate. Aceasta presupune clasificarea ofertelor in ordinea descrescatoare a punctajelor combinate, tehnic si financiar", se arata in raspunsul oficial trimis redactiei de Casa de Pensii. Cu alte cuvinte, firma respectiva a indeplinit conditiile prevazute de lege pentru a participa la licitatia pe care de altfel a si castigat-o. Nici unul dintre functionarii de la Casa de Pensii nu si-a pus insa problema daca 7 lei este o suma care poate asigura trei mese decente intr-o zi.
Mancare ca la spital
Directorul general al Hotelului Olanesti, Liliana Uta, ne-a declarat ca, in opinia sa, pensionarii nu au motive intemeiate sa se planga. "Costurile pentru mese sunt aceleasi cu alocatiile de hrana din spitale. Mancarea este suficienta, iar pensionarii care se plang sunt, de fapt, nemultumiti din alte motive: anul acesta nu am mai fost de acord sa le dam bonuri valorice cu care sa-si cumpere bere si vin. De asta sunt suparati, nu ca nu le ajunge mancarea", a declarat Liliana Uta.
"Nu este un tarif realist"
Am cerut lamuriri si de la alte persoane implicate in domeniul industriei hoteliere. Dragos Raducan, secretarul general al Federatiei Patronatelor din Turism, ne-a declarat sec: "Va spun din experienta: nu se pot asigura trei mese decente pe zi cu acesti bani. Pretul de 7 lei nu este realist". Rodica Pencea, secretarul general al Organizatiei Patronale din Turismul Balnear, a declarat la randul ei: "Cred ca problema este aceea ca pensionarii nu sunt informati asupra continutului exact al pachetului de servicii. Daca pretul unui bilet este mic inseamna ca undeva s-a facut rabat de la calitate. Sa luam cazul expus de dumneavoastra: cazare la hotel de trei stele, tratament de 38 de lei pe zi. Inseamna ca masa a fost mai ieftina. La Olanesti exista si hoteluri la care masa costa 300 de mii de lei pe zi. Deci nu peste tot este la fel".
» Mancare ieftina
Chiar daca Romania nu este o tara deloc ieftina, exista multe locuri in care costurile meselor zilnice sunt foarte scazute. Astfel, alocatiile de hrana din spitale sunt cuprinse intre 6 lei si 16,2 lei. Sumele cele mai mari sunt acordate de Ministerul Sanatatii bolnavilor straini internati la Institutul National de Gerontologie si Geriatrie, iar cele mai mici, copiilor care au pana la trei ani. Pacientii cu boli comune mananca in valoare de 7 lei pe zi. Aproximativ intre aceleasi limite se situeaza si alocatiile de hrana din domeniul asistentei sociale, camine de batrani, orfelinate etc. O alta categorie de persoane care mananca foarte ieftin o reprezinta detinutii, pentru care statul aloca zilnic in medie 3,88 de lei. Potrivit reprezentantilor Administratiei Nationale a Penitenciarelor, persoanele aflate in inchisorile romanesti beneficiaza si de hrana provenita din gospodariile proprii ale locurilor de detinere respective.
De exemplu, un hotel din Olanesti ofera trei mese pe zi in contul sumei de 7,14 lei. Reprezentantii unor organisme din domeniul hotelier recunosc ca nu s-ar putea descurca cu acesti bani pentru a asigura mese decente clientilor. Cu toate acestea, directorul hotelului respectiv spune ca mancarea este suficienta. Reporterii "Romaniei libere" au testat meniul respectiv si au ramas impresionati de "minunile" incluse in acesta, printre care la loc de cinste s-ar putea numara felia de parizer de... 5 grame.
"Cati bani va trebuie intr-o zi ca sa puteti manca pe saturate in Romania?" Daca ni s-ar pune o astfel de intrebare, cu siguranta ca raspunsurile noastre ar fi foarte diferite. Cu siguranta ca pana si cei mai cumpatati nu ar indrazni sa avanseze o suma mai mica de 10-15 RON. Ei bine, va inselati! Functionarii de la Casa Nationala de Pensii cred ca, intr-o tara precum Romania, 7 lei este o suma care poate acoperi micul dejun, pranzul si cina unui om. si nu oriunde, ci intr-o statiune montana de odihna si tratament.
Viata de pensionar
Pensionarul Liviu Glenbovschi si-a cumparat in aceasta vara un bilet de odihna intr-una din statiunile noastre balneoclimaterice. Este vorba despre acele pachete turistice, care includ cazare, masa si tratament, subventionate aproape in totalitate de stat si pentru care clientul plateste doar echivalentul a jumatate din pensia sa lunara. Liviu Glenbovschi a ales un sejur de 18 zile la Olanesti in judetul Valcea, localitate in care mai fusese si in alti ani si unde putea sa faca tratamentul potrivit afectiunilor sale. Pensionarul a fost cazat la Hotelul Olanesti, clasificat cu trei stele, aflat sub contract cu Casa Nationala de Pensii. Viata de pensionar in Romania il obisnuise pe Liviu Glenbovschi sa nu fie prea pretentios, chiar si atunci cand merge sa se recreeze intr-o statiune montana.
Omul a trecut cu vederea conditiile de cazare (cate trei pensionari ingramaditi intr-o camera construita pentru doua persoane) sau aspectul invechit al hotelului si al restaurantului. Atunci cand a cerut insa bonurile de masa si a vazut ca valoarea acestora este de doar 7,14 lei pe zi, Glenbovschi s-a revoltat. "Cum e posibil sa asiguri trei mese din acesti bani, mai ales ca vorbim de oameni batrani, care au nevoie de diete speciale?", s-a ingrozit omul. "Pensionarii se multumesc cu orice pentru ca platesc putin pe bilet, cateva milioane, in functie de pensia pe care o au. Ei nu stiu insa ca sejurul lor costa destul de mult, in cazul nostru aproape 13 milioane de lei vechi, bani care sunt platiti de Casa de Pensii", a declarat Glenbovschi, care a facut si o plangere la Protectia Consumatorului impotriva societatii comerciale care administreaza Complexul Olanesti.
5 grame de parizer
Plecand de declaratiile pensionarului, am vrut sa vedem cu ochii nostri "minunea" si am facut o vizita la Olanesti. Ce poti manca cu 7 lei pe zi? Micul dejun ne-a produs prima depresie: o farfurie care parea indecent de goala, pe care se aflau fix doua felii transparente de cascaval, sase felii de salam cu aspect dubios si un cubulet de unt. Alaturi, o cana cu ceai. Gramajele afisate pentru alte meniuri erau, de asemenea, descurajante: "50 de grame de branza, 16 grame de unt si 5 grame de parizer". Ne-am gandit ca unii oameni nu mananca prea mult dimineata, dar, cu siguranta, acestia compenseaza cu pranzul. Nici cea de-a doua masa a zilei nu ne-a oferit insa vreo surpriza prea placuta: felul intai – supa de rosii, felul doi – piept de pui cu orez (120 de grame, dupa cum era scris in dreptul meniului), iar ca desert – o prajiturica. Cina se situa intre aceleasi coordonate.
Chiar daca in opinia noastra mancarea era foarte putina, pensionarii cu care am vorbit incercau sa nu dramatizeze. "Mancarea, chiar putina, e buna la gust. In plus, cred ca mai putina carne este binevenita", spune un pensionar aflat la tratament in Hotelul Olanesti. "Acest meniu este o bataie de joc pentru pensionari. Oamenii astia nu se plang deoarece au platit putin pe bilet", spune in replica Liviu Glenbovschi.
"S-a plans cineva de masa?"
Plecand de la pretul meniului de la Hotelul Olanesti, am vrut sa vedem daca institutia responsabila pentru confortul clientilor, Casa Nationala de Pensii (CNPDAS), cunoaste situatia. Primul lucru pe care l-am auzit a fost, de fapt, o intrebare: "S-a plans cineva de masa?". Ulterior am aflat ca Hotelul Olanesti apartine firmei SC Riviera SA, care are doua contracte incheiate cu Casa de Pensii, unul pentru Hotelul Olanesti si celalalt pentru vilele din aceeasi statiune. Potrivit informatiilor furnizate de CNPDAS, firma respectiva a castigat licitatia pentru biletele de tratament acordate pensionarilor cu urmatoarea oferta: cazare – 34,34 lei pe zi, tratament – 38,10 lei pe zi si masa – 7,14 lei... pe zi. Practic, din cele peste 120 de unitati de cazare cu care Casa de Pensii are incheiate contracte in acest an, SC Riviera SA practica cele mai mici tarife pentru masa.
"Criteriul aplicat pentru atribuirea contractului de achizitie publica este oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere economic. Metoda utilizata este metoda cost/calitate. Aceasta presupune clasificarea ofertelor in ordinea descrescatoare a punctajelor combinate, tehnic si financiar", se arata in raspunsul oficial trimis redactiei de Casa de Pensii. Cu alte cuvinte, firma respectiva a indeplinit conditiile prevazute de lege pentru a participa la licitatia pe care de altfel a si castigat-o. Nici unul dintre functionarii de la Casa de Pensii nu si-a pus insa problema daca 7 lei este o suma care poate asigura trei mese decente intr-o zi.
Mancare ca la spital
Directorul general al Hotelului Olanesti, Liliana Uta, ne-a declarat ca, in opinia sa, pensionarii nu au motive intemeiate sa se planga. "Costurile pentru mese sunt aceleasi cu alocatiile de hrana din spitale. Mancarea este suficienta, iar pensionarii care se plang sunt, de fapt, nemultumiti din alte motive: anul acesta nu am mai fost de acord sa le dam bonuri valorice cu care sa-si cumpere bere si vin. De asta sunt suparati, nu ca nu le ajunge mancarea", a declarat Liliana Uta.
"Nu este un tarif realist"
Am cerut lamuriri si de la alte persoane implicate in domeniul industriei hoteliere. Dragos Raducan, secretarul general al Federatiei Patronatelor din Turism, ne-a declarat sec: "Va spun din experienta: nu se pot asigura trei mese decente pe zi cu acesti bani. Pretul de 7 lei nu este realist". Rodica Pencea, secretarul general al Organizatiei Patronale din Turismul Balnear, a declarat la randul ei: "Cred ca problema este aceea ca pensionarii nu sunt informati asupra continutului exact al pachetului de servicii. Daca pretul unui bilet este mic inseamna ca undeva s-a facut rabat de la calitate. Sa luam cazul expus de dumneavoastra: cazare la hotel de trei stele, tratament de 38 de lei pe zi. Inseamna ca masa a fost mai ieftina. La Olanesti exista si hoteluri la care masa costa 300 de mii de lei pe zi. Deci nu peste tot este la fel".
» Mancare ieftina
Chiar daca Romania nu este o tara deloc ieftina, exista multe locuri in care costurile meselor zilnice sunt foarte scazute. Astfel, alocatiile de hrana din spitale sunt cuprinse intre 6 lei si 16,2 lei. Sumele cele mai mari sunt acordate de Ministerul Sanatatii bolnavilor straini internati la Institutul National de Gerontologie si Geriatrie, iar cele mai mici, copiilor care au pana la trei ani. Pacientii cu boli comune mananca in valoare de 7 lei pe zi. Aproximativ intre aceleasi limite se situeaza si alocatiile de hrana din domeniul asistentei sociale, camine de batrani, orfelinate etc. O alta categorie de persoane care mananca foarte ieftin o reprezinta detinutii, pentru care statul aloca zilnic in medie 3,88 de lei. Potrivit reprezentantilor Administratiei Nationale a Penitenciarelor, persoanele aflate in inchisorile romanesti beneficiaza si de hrana provenita din gospodariile proprii ale locurilor de detinere respective.
«Puscasul» din Parchetul General a fost «acoperit» pentru tentativa de omor de catre Politia Capitalei
Parchetul Judecatoriei sector 6 il cerceteaza pe soferul Aurelian Zamfirescu de la Sectia de urmarire penala si criminalistica a Parchetului Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru amenintari, lovire si alte violente, nerespecatrea regimului armelor, cu toate ca in alte cazuri asemanatoare incadrarea a fost aceea de tentativa de omor. Aflat sub influenta bauturilor alcoolice, ceea ce constituie circumstanta agravanta, Zamfirescu a avut intentia clara de a-si face singur dreptate si, dupa cum se stie deja, a tras cu arma de vanatoare asupra a doua persoane aflate in parcarea unei benzinarii din apropierea locuintei sale. Cu toate ca Zamfirescu a declarat ca ar fi tras cu arma-n aer, elemente importante din ancheta criminalistica il contrazic. Cartusul incarcaturii cu alice din arma ZB de calibrul 12 mm a fost scos, ieri, din peretele benzinariei unde a avut loc agresiunea, iar distanta de la pamant pana in 2,3 metri dovedeste ca soferul Parchetului General nu a tras in aer, ci intr-o anumita directie, dar n-a nimerit tinta.
Desi fapta lui Zamfirescu ar fi trebuit incadrata, in primul rand, la tentativa de omor, lucrurile nu au stat asa gratie politistilor de pe axa Sectia 22 - Politia Capitalei. Eroarea a fost facuta, cu sau fara intentie, de catre politistul de serviciu de la Compartimentul Omoruri. Ieri, procurorul Florentina Gavadia de la Parchetul Judecatoriei sector 6 a trimis propunerea de declinare de competenta, avand indicii privind savarsirea unei tentative de omor, la Parchetul Capitalei.
Declinare de competenta
Parchetul Judecatoriei sectorului 6 a inaintat, ieri, Parchetului Tribunalului Bucuresti propunerea de declinare, cu caracter de urgenta, a dosarului
privindu-l pe Aurelian Zamfirescu, angajat ca sofer la Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, implicat in scandalul de vineri noaptea. Procurorul Florentina Gavadia a precizat, ieri, pentru “Gardianul”, ca aceasta propunere a venit ca urmare a indiciilor potrivit carora suspectul a savârsit infractiunea de tentativa de omor, deoarece a tras intentionat cu arma de vânatoare asupra unui grup de doua persoane cu care intrase intr-o altercatie. In acest moment, procurorii asteapta decizia Parchetului Capitalei la cererea de declinare, facuta in vederea schimbarii incadrarii faptei la infractiunea de tentativa de omor calificat, fapta prevazuta de art. 20 (i), raportat la art. 174 -175 Cod penal. In fapt, propunerea de declinare se refera la indicii privitoare la savârsirea infractiunii de tentativa la omor calificat in loc public. Acum, mingea se afla in curtea Parchetului Capitalei. Procurorii de aici pot da sau nu aviz pozitiv cererii de declinare a competentei. Daca o vor face, ei vor trebui sa astepte cel putin doua saptamâni pâna la finalizarea expertizei balistice a armei si cel putin o saptamâna pâna la finalizarea expertizelor medico-legale si criminalistice. Abia ulteror ei pot cere magistratilor emiterea unui mandat de arestare pe numele agresorului. Initial, Aurelian Zamfirescu, soferul angajat la Parchetul de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie, implicat in conflictul de vineri noaptea de la benzinaria Mol, din cartierul Militari, era cercetat pentru sase fapte penale: doua infractiuni de lovire si alte violente, fapte prevazute de art. 180 Cod penal, doua infractiuni de amenintare, prevazute de art. 193 Cod Penal, o infractiune de ultraj contra bunelor moravuri, fapta prevazuta de art. 321, aliniat 2, Cod penal si o infractiune prevazuta de art. 136 din Legea 295/2004, privind regimul armelor si munitiilor. La primele doua infractiuni, Codul penal prevede faptul ca impacarea partilor inlatura raspunderea penala.
(Adina Anghelescu-Stancu, Ion Alexandru)
Soferul si-a dat demisia
Surse din cadrul Parchetului General ne-au declarat ca Aurelian Zamfirescu si-a dat, ieri, demisia din functia de sofer al Sectiei de Urmarire Penala si Criminalistica. Se pare ca lui Zamfirescu i s-a spus ca este mai bine asa pentru imaginea Ministerului Public. El lucra in Parchetul General de 12 ani.
(A.T.)
Denes Domokos, condamnat pentru tentativa de omor doar pentru ca a ridicat securea asupra lui Marian Munteanu
Minerul acuzat ca a vrut sa-i taie capul lui Marian Munteanu, in 1990, a fost condamnat la inchisoare de Curtea Suprema de Justitie pentru tentativa de omor. Denes Domokos a fost arestat imediat, judecat si condamnat doar pentru ca ar fi ridicat securea asupra fostului lider
al studentilor in incercarea de a-i taia capul, potrivit acuzatiilor. Potrivit declaratiei sale, minerul se afla in Piata
Universitatii, pe 14 iunie 1990, la cativa metri de Marian Munteanu, dar nu intentiona sa-i taie capul. Desi un martor a declarat ca Domokos era cu securea ridicata in aer, minerul spune ca nu avea cum sa atenteze la viata
lui, sa-i reteze capul, pentru ca securea nu este mai mare de 30-40 cm, iar el se afla la cinci-sase metri de Munteanu. Concluzia lui Denes Domokos este ca a fost condamnat pe nedrept
Desi fapta lui Zamfirescu ar fi trebuit incadrata, in primul rand, la tentativa de omor, lucrurile nu au stat asa gratie politistilor de pe axa Sectia 22 - Politia Capitalei. Eroarea a fost facuta, cu sau fara intentie, de catre politistul de serviciu de la Compartimentul Omoruri. Ieri, procurorul Florentina Gavadia de la Parchetul Judecatoriei sector 6 a trimis propunerea de declinare de competenta, avand indicii privind savarsirea unei tentative de omor, la Parchetul Capitalei.
Declinare de competenta
Parchetul Judecatoriei sectorului 6 a inaintat, ieri, Parchetului Tribunalului Bucuresti propunerea de declinare, cu caracter de urgenta, a dosarului
privindu-l pe Aurelian Zamfirescu, angajat ca sofer la Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, implicat in scandalul de vineri noaptea. Procurorul Florentina Gavadia a precizat, ieri, pentru “Gardianul”, ca aceasta propunere a venit ca urmare a indiciilor potrivit carora suspectul a savârsit infractiunea de tentativa de omor, deoarece a tras intentionat cu arma de vânatoare asupra unui grup de doua persoane cu care intrase intr-o altercatie. In acest moment, procurorii asteapta decizia Parchetului Capitalei la cererea de declinare, facuta in vederea schimbarii incadrarii faptei la infractiunea de tentativa de omor calificat, fapta prevazuta de art. 20 (i), raportat la art. 174 -175 Cod penal. In fapt, propunerea de declinare se refera la indicii privitoare la savârsirea infractiunii de tentativa la omor calificat in loc public. Acum, mingea se afla in curtea Parchetului Capitalei. Procurorii de aici pot da sau nu aviz pozitiv cererii de declinare a competentei. Daca o vor face, ei vor trebui sa astepte cel putin doua saptamâni pâna la finalizarea expertizei balistice a armei si cel putin o saptamâna pâna la finalizarea expertizelor medico-legale si criminalistice. Abia ulteror ei pot cere magistratilor emiterea unui mandat de arestare pe numele agresorului. Initial, Aurelian Zamfirescu, soferul angajat la Parchetul de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie, implicat in conflictul de vineri noaptea de la benzinaria Mol, din cartierul Militari, era cercetat pentru sase fapte penale: doua infractiuni de lovire si alte violente, fapte prevazute de art. 180 Cod penal, doua infractiuni de amenintare, prevazute de art. 193 Cod Penal, o infractiune de ultraj contra bunelor moravuri, fapta prevazuta de art. 321, aliniat 2, Cod penal si o infractiune prevazuta de art. 136 din Legea 295/2004, privind regimul armelor si munitiilor. La primele doua infractiuni, Codul penal prevede faptul ca impacarea partilor inlatura raspunderea penala.
(Adina Anghelescu-Stancu, Ion Alexandru)
Soferul si-a dat demisia
Surse din cadrul Parchetului General ne-au declarat ca Aurelian Zamfirescu si-a dat, ieri, demisia din functia de sofer al Sectiei de Urmarire Penala si Criminalistica. Se pare ca lui Zamfirescu i s-a spus ca este mai bine asa pentru imaginea Ministerului Public. El lucra in Parchetul General de 12 ani.
(A.T.)
Denes Domokos, condamnat pentru tentativa de omor doar pentru ca a ridicat securea asupra lui Marian Munteanu
Minerul acuzat ca a vrut sa-i taie capul lui Marian Munteanu, in 1990, a fost condamnat la inchisoare de Curtea Suprema de Justitie pentru tentativa de omor. Denes Domokos a fost arestat imediat, judecat si condamnat doar pentru ca ar fi ridicat securea asupra fostului lider
al studentilor in incercarea de a-i taia capul, potrivit acuzatiilor. Potrivit declaratiei sale, minerul se afla in Piata
Universitatii, pe 14 iunie 1990, la cativa metri de Marian Munteanu, dar nu intentiona sa-i taie capul. Desi un martor a declarat ca Domokos era cu securea ridicata in aer, minerul spune ca nu avea cum sa atenteze la viata
lui, sa-i reteze capul, pentru ca securea nu este mai mare de 30-40 cm, iar el se afla la cinci-sase metri de Munteanu. Concluzia lui Denes Domokos este ca a fost condamnat pe nedrept
Interlopii, protejaţi de judecători
Deşi comit fapte pedepsite cu ani grei de puşcărie, zeci de infractori periculoşi continuă să se bucure de libertate cu acordul magistraţilor, fără niciun temei legal.
Tentativă de omor calificat, jaf, tâlhărie, sechestrare de persoane, tortură, şantaj, furturi în serie, proxenetism, vătămare corporală gravă, distrugere calificată, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. Toate aceste infracţiuni - pentru care procedura penală prevede arestarea preventivă, pe motiv că autorii reprezintă un pericol social odată ce le comit - figurează în „palmaresul“ multor lideri ai lumii interlope din toată ţara, care însă, cu voia judecătorilor, se bucură de libertate.
Articolul 148 din Codul de Procedură Penală prevede, la litera f, că măsura arestării preventive poate fi luată dacă „inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică“.
„Cu alte cuvinte, dacă îi poţi aplica o amendă pentru tulburarea ordinii publice, e greu de conceput cum poţi admite că o persoană acuzată de tentativă de omor calificat - infracţiune pedepsită cu minimum şapte ani şi jumătate de închisoare - nu reprezintă pericol social şi poate fi lăsată în libertate. Mă întreb, pe ce lege îşi poate baza un magistrat o astfel de decizie. Pentru că e clar: nu se bazează pe Codul Penal românesc. (...) E frustrant să lucrezi chiar şi ani buni la un caz, să strângi probe, să convingi martori să vină în instanţă, să fii sigur că-l vei vedea pe infractor după gratii şi să te trezeşti că judecă torul decide să-l pună în libertate pe motive care nu au nicio susţinere legală“, arată unul dintre judiciariştii cu state vechi în poliţie.
EVZ vă prezintă în continuare doar câteva situaţii în care deciziile adoptate de magistraţi sunt nu doar uluitoare, ci şi în contradicţie cu legea, după cum apreciază specialiştii.
CONSTANŢA
Grupările „Fraţii“ şi „Spaniolul“, protejate
Unii dintre cei care pot spune că s-au bucurat de o clemenţă excesivă din partea judecătorilor sunt membrii grupărilor de interlopi constănţeni „Fraţii“ şi „Spaniolul“, care, prin luptele de stradă purtate în ultimii patru ani, au „decapitat“ atât poliţia judeţeană, cât şi pe cea a municipiului Constanţa. Doar la începutul anului trecut, o parte dintre aceştia au fost puşi sub învinuire în două dosare
penale, pentru infracţiuni care le-ar putea aduce până la 15 ani de puşcărie.
„E vorba, de fapt, despre două răfuieli, produse în stradă, în care magistraţii nu au dat nicio soluţie de mai bine de un an şi jumătate“, spun surse judiciare. Pe 16 februarie 2007, pe Strada Atelierelor, din municipiul Constanţa, Cristian Gheorghiu, zis „Cristel“, de 38 de ani - unul dintre liderii grupării „Fraţii“ -, a fost tăiat pe cap, pe spate şi pe mâini cu un cuţit de Lucian Călimărea, zis „Călin Nebunu’“ şi de Cristian Gherghişan, membri ai grupării rivale, „Spaniolul“. Cei doi i-au zdrobit apoi picioarele lui „Cristel“, i-au rupt o mână şi l-au abandonat într-o baltă de sânge.
„Dosarul în care Călimărea şi Gherghişan au fost acuzaţi de tentativă la omor calificat se află şi acum pe rolul Tribunalului Constanţa, iar magistraţii nu au început nici măcar audierile de fond. Între timp, cei doi se bucură în continuare de libertate“, spun surse judiciare. Potrivit
acestora, nici victima, Cristel, nu este uşă de biserică. Pe 3 mai anul trecut, acesta şi alţi şapte membri ai grupării „Fraţii“ au fost trimişi în judecată, sub acuzaţiile de tentativă la omor calificat, tâlhărie, vătămare corporală, lovire, distrugere, ultraj şi tulburarea liniştii publice, în cazul celebrului scandal pe care l-au provocat în august 2006 la Hotelul Flora din Mamaia.
„Toţi sunt liberi, iar răfuielile în stradă continuă. Cât despre acest dosar, nici la mai bine de un an şi patru luni de când le-a parvenit, judecătorii nu au început procesul pe fond“, adaugă sursele citate.
Tentativă de omor calificat, jaf, tâlhărie, sechestrare de persoane, tortură, şantaj, furturi în serie, proxenetism, vătămare corporală gravă, distrugere calificată, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. Toate aceste infracţiuni - pentru care procedura penală prevede arestarea preventivă, pe motiv că autorii reprezintă un pericol social odată ce le comit - figurează în „palmaresul“ multor lideri ai lumii interlope din toată ţara, care însă, cu voia judecătorilor, se bucură de libertate.
Articolul 148 din Codul de Procedură Penală prevede, la litera f, că măsura arestării preventive poate fi luată dacă „inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică“.
„Cu alte cuvinte, dacă îi poţi aplica o amendă pentru tulburarea ordinii publice, e greu de conceput cum poţi admite că o persoană acuzată de tentativă de omor calificat - infracţiune pedepsită cu minimum şapte ani şi jumătate de închisoare - nu reprezintă pericol social şi poate fi lăsată în libertate. Mă întreb, pe ce lege îşi poate baza un magistrat o astfel de decizie. Pentru că e clar: nu se bazează pe Codul Penal românesc. (...) E frustrant să lucrezi chiar şi ani buni la un caz, să strângi probe, să convingi martori să vină în instanţă, să fii sigur că-l vei vedea pe infractor după gratii şi să te trezeşti că judecă torul decide să-l pună în libertate pe motive care nu au nicio susţinere legală“, arată unul dintre judiciariştii cu state vechi în poliţie.
EVZ vă prezintă în continuare doar câteva situaţii în care deciziile adoptate de magistraţi sunt nu doar uluitoare, ci şi în contradicţie cu legea, după cum apreciază specialiştii.
CONSTANŢA
Grupările „Fraţii“ şi „Spaniolul“, protejate
Unii dintre cei care pot spune că s-au bucurat de o clemenţă excesivă din partea judecătorilor sunt membrii grupărilor de interlopi constănţeni „Fraţii“ şi „Spaniolul“, care, prin luptele de stradă purtate în ultimii patru ani, au „decapitat“ atât poliţia judeţeană, cât şi pe cea a municipiului Constanţa. Doar la începutul anului trecut, o parte dintre aceştia au fost puşi sub învinuire în două dosare
penale, pentru infracţiuni care le-ar putea aduce până la 15 ani de puşcărie.
„E vorba, de fapt, despre două răfuieli, produse în stradă, în care magistraţii nu au dat nicio soluţie de mai bine de un an şi jumătate“, spun surse judiciare. Pe 16 februarie 2007, pe Strada Atelierelor, din municipiul Constanţa, Cristian Gheorghiu, zis „Cristel“, de 38 de ani - unul dintre liderii grupării „Fraţii“ -, a fost tăiat pe cap, pe spate şi pe mâini cu un cuţit de Lucian Călimărea, zis „Călin Nebunu’“ şi de Cristian Gherghişan, membri ai grupării rivale, „Spaniolul“. Cei doi i-au zdrobit apoi picioarele lui „Cristel“, i-au rupt o mână şi l-au abandonat într-o baltă de sânge.
„Dosarul în care Călimărea şi Gherghişan au fost acuzaţi de tentativă la omor calificat se află şi acum pe rolul Tribunalului Constanţa, iar magistraţii nu au început nici măcar audierile de fond. Între timp, cei doi se bucură în continuare de libertate“, spun surse judiciare. Potrivit
acestora, nici victima, Cristel, nu este uşă de biserică. Pe 3 mai anul trecut, acesta şi alţi şapte membri ai grupării „Fraţii“ au fost trimişi în judecată, sub acuzaţiile de tentativă la omor calificat, tâlhărie, vătămare corporală, lovire, distrugere, ultraj şi tulburarea liniştii publice, în cazul celebrului scandal pe care l-au provocat în august 2006 la Hotelul Flora din Mamaia.
„Toţi sunt liberi, iar răfuielile în stradă continuă. Cât despre acest dosar, nici la mai bine de un an şi patru luni de când le-a parvenit, judecătorii nu au început procesul pe fond“, adaugă sursele citate.
CEZ lansează procedurile pentru dezvoltarea producţiei de energie nucleară
Compania
CEZ din Cehia a lansat, marţi, procedurile legale pentru dezvoltarea producţiei de energie
nucleară şi a cerut ministerului ceh al mediului un studiu al impactului construirii a încă două reactoare la centrala de la Temelin.
"CEZ vrea să permită o evaluare complexă a impactului pe care l-ar avea asupra mediului o extindere a centralei de la Temelin şi a înaintat o cerere ministerului mediului pentru analiza impactului asupra mediului", explică un comunicat al companiei cehe.
CEZ din Cehia a lansat, marţi, procedurile legale pentru dezvoltarea producţiei de energie
nucleară şi a cerut ministerului ceh al mediului un studiu al impactului construirii a încă două reactoare la centrala de la Temelin.
"CEZ vrea să permită o evaluare complexă a impactului pe care l-ar avea asupra mediului o extindere a centralei de la Temelin şi a înaintat o cerere ministerului mediului pentru analiza impactului asupra mediului", explică un comunicat al companiei cehe.
Serbia vrea să revizuiască vânzarea NIS către Gazprom
Serbia vrea să revizuiască o tranzacţie prin care vinde Rusiei un pachet de acţiuni al companiei petroliere naţionale, inclusiv preţul achiziţiei, la şase luni după semnarea acordului, a declarat, vineri, ministrul sârb al economiei, scrie RIA Novosti.
Protocolul de vânzare a unui pachet de 51% din acţiunile companiei
naţionale petroliere a Serbiei, Naftna Industrija Srbije (NIS), către Gazprom Neft, divizia petrolieră a companiei energetice ruseşti Gazprom, a fost semnat pe 25 ianuarie, la Moscova.
Protocolul de vânzare a unui pachet de 51% din acţiunile companiei
naţionale petroliere a Serbiei, Naftna Industrija Srbije (NIS), către Gazprom Neft, divizia petrolieră a companiei energetice ruseşti Gazprom, a fost semnat pe 25 ianuarie, la Moscova.
Propunerea ANRE de majorare a pretului gigacaloriei a fost respinsa
Primaria Capitalei a respins, ieri, propunerea de majorare cu 12% a tarifului la gigacalorie, propusa de Agentia Nationala de Reglementare a Energiei (ANRE).
Potrivit
directorului tehnic al Agentiei Municipale de Eficientizare si Reglementare a Energiei (AMERE), Tudor Popescu, decizia ANRE este suspendata pâna la finalizarea auditului privind calculul tarifului la energia termica
, propus de primul-ministru Calin Popescu-Tariceanu la întâlnirea cu primarii Capitalei. Premierul Calin Popescu-Tariceanu a decis marti, în urma discutiilor cu primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, si cu edilii de sectoare, sa initieze un audit la Electrocentrale Bucuresti pentru a verifica pretul de productie al gigacaloriei. „Cheltuielile publice nu suporta un control riguros. De aceea ne întâlnim cu costuri exagerate, fie în ceea ce înseamna productia de energie termica, fie în ceea ce înseamna costurile pe care le înregistreaza furnizorii de utilitati în general, nu numai RADET. I-am propus primarului general ca din partea Guvernului sa desemnam o firma de audit la societatea Electroce
ntrale din Bucuresti pentru a vedea care este structura costurilor si unde se pot face reducerile necesare, astfel încât preturile sa nu fie împovaratoare pentru cetateni. An de an ne întâlnim cu costuri din ce în ce mai ridicate, iar materia prima cunoaste o evolutie crescatoare. Vrem sa vedem daca majorarile sunt corect reflectate în cost sau ascund alte cheltuieli”, declara marti seful Guvernului. La rândul sau, primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, a sustinut ca are date prin care sa demonstreze ca pretul gigacaloriei a fost umflat artificial. Mai mult, acesta a adaugat ca specialistii primariei vor avea o întâlnire în acest sens cu ministrul economiei si finantelor, Varujan Vosganian. „Discutia cu ministrul Vosganian cred ca va aduce un plus
în ideea ca cetatenii Bucurestiului, si nu numai, merita ca în luna noiembrie sa platim o factura normala, o factura care sa nu ne mai otraveasca viata”, a afirmat Oprescu.
Potrivit
directorului tehnic al Agentiei Municipale de Eficientizare si Reglementare a Energiei (AMERE), Tudor Popescu, decizia ANRE este suspendata pâna la finalizarea auditului privind calculul tarifului la energia termica
, propus de primul-ministru Calin Popescu-Tariceanu la întâlnirea cu primarii Capitalei. Premierul Calin Popescu-Tariceanu a decis marti, în urma discutiilor cu primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, si cu edilii de sectoare, sa initieze un audit la Electrocentrale Bucuresti pentru a verifica pretul de productie al gigacaloriei. „Cheltuielile publice nu suporta un control riguros. De aceea ne întâlnim cu costuri exagerate, fie în ceea ce înseamna productia de energie termica, fie în ceea ce înseamna costurile pe care le înregistreaza furnizorii de utilitati în general, nu numai RADET. I-am propus primarului general ca din partea Guvernului sa desemnam o firma de audit la societatea Electroce
ntrale din Bucuresti pentru a vedea care este structura costurilor si unde se pot face reducerile necesare, astfel încât preturile sa nu fie împovaratoare pentru cetateni. An de an ne întâlnim cu costuri din ce în ce mai ridicate, iar materia prima cunoaste o evolutie crescatoare. Vrem sa vedem daca majorarile sunt corect reflectate în cost sau ascund alte cheltuieli”, declara marti seful Guvernului. La rândul sau, primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, a sustinut ca are date prin care sa demonstreze ca pretul gigacaloriei a fost umflat artificial. Mai mult, acesta a adaugat ca specialistii primariei vor avea o întâlnire în acest sens cu ministrul economiei si finantelor, Varujan Vosganian. „Discutia cu ministrul Vosganian cred ca va aduce un plus
în ideea ca cetatenii Bucurestiului, si nu numai, merita ca în luna noiembrie sa platim o factura normala, o factura care sa nu ne mai otraveasca viata”, a afirmat Oprescu.
Bun venit în epoca post-Michael!
Megastarul exfoliat se plimbă mai nou în cărucior. L-a cam lăsat spatele şi nu-l mai poate salva nici chiar “Thrillerul” scos din pivniţă cu eticheta “vechi de 25 de ani”.
Michaeeeel a apus, e drept, cam de multişor. Cu el s-au dus şi clona Laurenţiu Duţă, dar şi fan cluburile isterizate ale megastarului, ce răsăreau precum ciupercile după ploaie în anii ’90.
Dar de-atunci s-a mai întâmplat ceva mult mai important pentru industria muzicală autohtonă. A trecut, pe nesimţite, de la o epocă geologică la alta. A ieşit din paleoliticul megastarurilor şi a păşit într-un neolitic în care se cultivă cu spor tot soiul de festivaluri şi concerte de ţinută.
Anii ’90 au fost extrem de săraci în concerte sau festivaluri de calibru. Sosirea unei voci titrate era mană cerească.
Faceţi un exerciţiu de contabil
şi comparaţi cifra mineriadelor cu cea a concertelor marcante pop, rock sau jazz. Showbizul iese clar în pierdere. Din ’89 până nu de mult ne-au vizitat, ce-i drept, Michael Jackson şi Metallica, Jan Gabarek şi Paradise Lost, Jethro Tull şi Jon Anderson.
Dar frecvenţa lor a fost cam de o vedetă pe an. De aici şi preaplinul de entuziasm, ce putea transforma chiar şi un star aflat în declin într-o super-mega-hipervedetă. Am trăit mai bine de o decadă în logica megastarului, obişnuiţi cu o frecvenţă concertistică de o vedetă pe an, aşa încât chiar şi cele mai decrepite voci (Ray Charles, de pildă) deveneau la noi adevăraţi zei.
În rest, ne-am mulţumit cu sălile de sport cântând refrenele unor Iris, Timpuri Noi, Phoenix sau Cargo.
Totul s-a schimbat în ultimii ani, când clasa de mijloc a prins cheag, iar marii sponsori din telefonie sau răcoritoare au început să investească serios în evenimente muzicale. Şi nu e vorba doar despre evenimente bucureştene, ci şi de Sibiu, Cluj, Târgu-Mureş sau Timişoara, unde industria concertistică începe să capete contur, în bună parte şi cu implicarea primăriilor.
Avem, deci, o piaţă muzicală care se normalizează şi se diferenţiază tot mai clar pe nişe (electro, rock, jazz-blues), apropiindu-se de invidiata Ungarie, unde emigrau fanii anilor ’90. Un semn că piaţa muzicală începe să funcţioneze de-adevăratelea este şi falimentul a două festivaluri lansate anul trecut.
Regretabil, dar firesc în logica showbizului, ediţia din acest an a Coke Live a fost anulată, după ce, anul trecut, manifestarea a fost pusă în umbră de B’estivalul concurent. Delta Music Fest a spus şi ea pas în acest an, invocând lipsa sponsorilor şi bugetul prea mare
. Cele două eşecuri vor fi, cu siguranţă, lecţii interesante pentru promoterii autohtoni. Ar mai fi însă o învăţătură pe care vor trebui s-o tragă formaţiile şi casele de discuri de la noi.
Odată ce publicul, tot mai tânăr, îşi clăteşte urechile cu Muse sau Manu Chao, Kaiser Chiefs sau Marilyn Manson, Unkle sau Tori Amos, va avea tot mai puţină răbdare cu vocile fade şi prezenţa scenică inertă a multor voci de pe la noi.
Michaeeeel a apus, e drept, cam de multişor. Cu el s-au dus şi clona Laurenţiu Duţă, dar şi fan cluburile isterizate ale megastarului, ce răsăreau precum ciupercile după ploaie în anii ’90.
Dar de-atunci s-a mai întâmplat ceva mult mai important pentru industria muzicală autohtonă. A trecut, pe nesimţite, de la o epocă geologică la alta. A ieşit din paleoliticul megastarurilor şi a păşit într-un neolitic în care se cultivă cu spor tot soiul de festivaluri şi concerte de ţinută.
Anii ’90 au fost extrem de săraci în concerte sau festivaluri de calibru. Sosirea unei voci titrate era mană cerească.
Faceţi un exerciţiu de contabil
şi comparaţi cifra mineriadelor cu cea a concertelor marcante pop, rock sau jazz. Showbizul iese clar în pierdere. Din ’89 până nu de mult ne-au vizitat, ce-i drept, Michael Jackson şi Metallica, Jan Gabarek şi Paradise Lost, Jethro Tull şi Jon Anderson.
Dar frecvenţa lor a fost cam de o vedetă pe an. De aici şi preaplinul de entuziasm, ce putea transforma chiar şi un star aflat în declin într-o super-mega-hipervedetă. Am trăit mai bine de o decadă în logica megastarului, obişnuiţi cu o frecvenţă concertistică de o vedetă pe an, aşa încât chiar şi cele mai decrepite voci (Ray Charles, de pildă) deveneau la noi adevăraţi zei.
În rest, ne-am mulţumit cu sălile de sport cântând refrenele unor Iris, Timpuri Noi, Phoenix sau Cargo.
Totul s-a schimbat în ultimii ani, când clasa de mijloc a prins cheag, iar marii sponsori din telefonie sau răcoritoare au început să investească serios în evenimente muzicale. Şi nu e vorba doar despre evenimente bucureştene, ci şi de Sibiu, Cluj, Târgu-Mureş sau Timişoara, unde industria concertistică începe să capete contur, în bună parte şi cu implicarea primăriilor.
Avem, deci, o piaţă muzicală care se normalizează şi se diferenţiază tot mai clar pe nişe (electro, rock, jazz-blues), apropiindu-se de invidiata Ungarie, unde emigrau fanii anilor ’90. Un semn că piaţa muzicală începe să funcţioneze de-adevăratelea este şi falimentul a două festivaluri lansate anul trecut.
Regretabil, dar firesc în logica showbizului, ediţia din acest an a Coke Live a fost anulată, după ce, anul trecut, manifestarea a fost pusă în umbră de B’estivalul concurent. Delta Music Fest a spus şi ea pas în acest an, invocând lipsa sponsorilor şi bugetul prea mare
. Cele două eşecuri vor fi, cu siguranţă, lecţii interesante pentru promoterii autohtoni. Ar mai fi însă o învăţătură pe care vor trebui s-o tragă formaţiile şi casele de discuri de la noi.
Odată ce publicul, tot mai tânăr, îşi clăteşte urechile cu Muse sau Manu Chao, Kaiser Chiefs sau Marilyn Manson, Unkle sau Tori Amos, va avea tot mai puţină răbdare cu vocile fade şi prezenţa scenică inertă a multor voci de pe la noi.
Justitia pacalita
Uniunea Europeana se pregateste sa prelungeasca monitorizarea reformei din Justitia romaneasca. O va face pentru ca situatia nu este deloc roz. Aceasta institutie fundamentala a statului functioneaza alandala.
Actualul ministru al Justitiei, numit in aceasta functie relativ recent, nu a reusit nici el sa ridice numeroasele semne de intrebare care inca planeaza asupra modului in care sunt respectate procedurile, in special cele penale, si desfasurarii propriu-zise a proceselor care dureaza prea mult si au loc in conditii improprii. Nu exista un tap ispasitor decat in capul unor politicieni. Vinovata este clasa politica, lipsita ani la rand de vointa de a reforma cu adevarat Justitia. Si ma refer la reforma, nu la caricaturizarea acestui proces, nu la schimonosirea lui si cu atat mai putin la vaicarelile si smiorcaielile unei foste ministrese. Justitia inseamna transparenta, sisteme informatizate, sali de judecata care sa impuna respectul, conditii optime de desfasurare si inregistrare a dezbaterilor, respect fata de cetatean si, evident, eficienta, adica celeritate si, inainte de toate, dreptate. Judecatori liberi nu numai de constrangeri, ci si in raport cu tentatiile materiale. Adica liberi de coruptie. Intrucat nu indeplinim aceste conditii, vom fi in continuare monitorizati de Uniunea Europeana. Si este foarte bine ca se intampla asa. Din aceasta afacere a monitorizarii nu au de pierdut decat lichelele. Din politica, din Justitie, ori lichelele in general. Este limpede ca Justitia romana se compromite in primul rand fata de propriii cetateni, pe care nu ii slujeste asa cum trebuie. Sa vedem, insa, cum se compromite ea in afara granitelor tarii, pentru ca de aici in directia Uniunii Europene semnalele sunt mai rapide. Mai eficiente. Mai dure.
Presedintele Traian Basescu se pregateste intens pentru a face din monitorizarea Justitiei o cauza politica. Un stindard al bataliei sale impotriva partidelor non-PDL. Prefacandu-se a nu observa ca populatiei ii este indiferenta monitorizarea, daca nu cumva chiar simpatica. In ultimii ani, Romania pierde la Curtea Europeana procese dupa procese, intentate de oameni care au suferit nedreptati in aceasta tara. Sunt cei care nu si-au putut gasi dreptatea in Justitie atunci cand si-au revendicat proprietatile confiscate de regimul comunist. Dar sunt si cei, din ce in ce mai multi, care au suferit recent nedreptati din partea autoritatilor statului pe care Justitia romana nu a stiut sau nu a dorit sa le sanctioneze. In toate aceste cazuri, statul roman, respectiv cetatenii sai, trebuie sa plateasca despagubiri. Care, adunate, ajung la sume exorbitante. La nivelul Uniunii Europene, asemenea contraperformante ale Justitiei romane se insumeaza si constituie motive de serioasa ingrijorare. In tara, insa, nimeni nu se gandeste sa-i faca responsabili pe cei vinovati. Procurorul sau judecatorul poate gresi oricum si ori de cate ori, pentru ca romanul sta cu punga larg desfacuta pentru a plati ponoasele. Pentru cei care vor sa isi faca din aceasta afacere un capital electoral, ma voi opri la un exemplu limita.
Ne amintim cum a fost tinut in arest, in mod abuziv, un om deseori criticat de ziarul ZIUA. Este vorba de Cornel Iacubov. El a fost privat de libertate la ordin politic. Era un reprezentant cunoscut al PSD. Rezident la Monte Carlo. Procurorul general Laura Codruta Kovesi, impreuna cu ministrul Justitiei Monica Macovei au semnat un document
adresat Procuraturii din Monaco prin care cereau blocarea conturilor din banca ale lui Iacubov. Cu motive aparent extrem de serioase: trafic de arme, retele internationale de crima organizata, spalare de bani
. Luandu-le in serios, autoritatile din Monaco s-au conformat. Iacubov a suferit prejudicii imense. Financiare
si morale. Iar acum, in Justitie si nu altundeva s-a dovedit ca e nevinovat. Ca totul a fost o gogoasa politica. Statul Monaco va plati la greu si se va intoarce impotriva statului roman. Pana la urma, noi vom plati. Nu Kovesi. Nu Macovei.
Actualul ministru al Justitiei, numit in aceasta functie relativ recent, nu a reusit nici el sa ridice numeroasele semne de intrebare care inca planeaza asupra modului in care sunt respectate procedurile, in special cele penale, si desfasurarii propriu-zise a proceselor care dureaza prea mult si au loc in conditii improprii. Nu exista un tap ispasitor decat in capul unor politicieni. Vinovata este clasa politica, lipsita ani la rand de vointa de a reforma cu adevarat Justitia. Si ma refer la reforma, nu la caricaturizarea acestui proces, nu la schimonosirea lui si cu atat mai putin la vaicarelile si smiorcaielile unei foste ministrese. Justitia inseamna transparenta, sisteme informatizate, sali de judecata care sa impuna respectul, conditii optime de desfasurare si inregistrare a dezbaterilor, respect fata de cetatean si, evident, eficienta, adica celeritate si, inainte de toate, dreptate. Judecatori liberi nu numai de constrangeri, ci si in raport cu tentatiile materiale. Adica liberi de coruptie. Intrucat nu indeplinim aceste conditii, vom fi in continuare monitorizati de Uniunea Europeana. Si este foarte bine ca se intampla asa. Din aceasta afacere a monitorizarii nu au de pierdut decat lichelele. Din politica, din Justitie, ori lichelele in general. Este limpede ca Justitia romana se compromite in primul rand fata de propriii cetateni, pe care nu ii slujeste asa cum trebuie. Sa vedem, insa, cum se compromite ea in afara granitelor tarii, pentru ca de aici in directia Uniunii Europene semnalele sunt mai rapide. Mai eficiente. Mai dure.
Presedintele Traian Basescu se pregateste intens pentru a face din monitorizarea Justitiei o cauza politica. Un stindard al bataliei sale impotriva partidelor non-PDL. Prefacandu-se a nu observa ca populatiei ii este indiferenta monitorizarea, daca nu cumva chiar simpatica. In ultimii ani, Romania pierde la Curtea Europeana procese dupa procese, intentate de oameni care au suferit nedreptati in aceasta tara. Sunt cei care nu si-au putut gasi dreptatea in Justitie atunci cand si-au revendicat proprietatile confiscate de regimul comunist. Dar sunt si cei, din ce in ce mai multi, care au suferit recent nedreptati din partea autoritatilor statului pe care Justitia romana nu a stiut sau nu a dorit sa le sanctioneze. In toate aceste cazuri, statul roman, respectiv cetatenii sai, trebuie sa plateasca despagubiri. Care, adunate, ajung la sume exorbitante. La nivelul Uniunii Europene, asemenea contraperformante ale Justitiei romane se insumeaza si constituie motive de serioasa ingrijorare. In tara, insa, nimeni nu se gandeste sa-i faca responsabili pe cei vinovati. Procurorul sau judecatorul poate gresi oricum si ori de cate ori, pentru ca romanul sta cu punga larg desfacuta pentru a plati ponoasele. Pentru cei care vor sa isi faca din aceasta afacere un capital electoral, ma voi opri la un exemplu limita.
Ne amintim cum a fost tinut in arest, in mod abuziv, un om deseori criticat de ziarul ZIUA. Este vorba de Cornel Iacubov. El a fost privat de libertate la ordin politic. Era un reprezentant cunoscut al PSD. Rezident la Monte Carlo. Procurorul general Laura Codruta Kovesi, impreuna cu ministrul Justitiei Monica Macovei au semnat un document
adresat Procuraturii din Monaco prin care cereau blocarea conturilor din banca ale lui Iacubov. Cu motive aparent extrem de serioase: trafic de arme, retele internationale de crima organizata, spalare de bani
. Luandu-le in serios, autoritatile din Monaco s-au conformat. Iacubov a suferit prejudicii imense. Financiare
si morale. Iar acum, in Justitie si nu altundeva s-a dovedit ca e nevinovat. Ca totul a fost o gogoasa politica. Statul Monaco va plati la greu si se va intoarce impotriva statului roman. Pana la urma, noi vom plati. Nu Kovesi. Nu Macovei.
PSD merge-n Paradis
Pesediştii trec printr-un moment de euforie anticipată, se văd în noaptea exit-polului de toamnă, îmbrăcaţi în pufoaice roşii, cu braţele împreunate pe sus, îmbrăţişându-se şi sărutându-se de bucurie: au învins! Conservatorii freamătă alături, iar Dan Voiculescu – care, ieri, i-a dat lui Ion Iliescu o pralină – aruncă cu bomboane, în loc de confetti. Reunite într-un Consiliul Naţional comun, PSD şi PC
, aliate din nou, electoral, ca în 2004, au aprobat, ieri, programul propriu de guvernare şi s-au delectat făcând cabinete. Mircea Geoană, care a învăţat să-şi stăpânească vocea chiar şi când ia note înalte, a emis, cu toată siguranţa de care este în stare, că victoria va fi a sa.
Cum vrea să câştige alegerile mica alianţă PSD-PC? Prin mijloace specifice şi deloc noi. Unul este aşezarea confortabilă pe colegiile uninominale, pe care le împarte, în aceste zile, cu PNL, delimitându-le în aşa fel încât să aibă cât mai multe fiefuri, iar altul îl reprezintă programul de guvernare. Acesta din urmă promite celor mai săraci români Paradisul, PSD sperând ca, drept răsplată, să ajungă acolo înaintea lor. Este un program de un populism desăvârşit, realizat în maniera punct ochit, punct lovit. Salariaţilor cu venituri mici li se garantează că vor primi minimum 1000 de lei pe lună, celor cu venituri medii, că le va scădea impozitul, cota unică, preluată de la liberali, urmând să se aplice integral numai celor cu salarii mari. Pensionarilor, pe lângă indexări, li se flutură prin faţa ochilor cea de-a treisprezecea pensie, iar celor din agricultură, dublarea aceleia pe care o încasează acum. Tuturor li se promite scăderea TVA la alimente – idee din repertoriul PC – şi tarif social pentru energie. Sălile de sport al Guvernului Năstase devin stadioane în „guvernarea Geoană”, opt la număr şi la standarde UEFA, iar autostrăzile şi căile ferate – chiar dacă nu are cine să le facă – vor creşte în ritmul de 1000 de kilometri pe mandat. Care persoană defavorizată, panicată de salturile preţurilor şi de ziua de mâine, va refuza oferta
PSD, mai ales că acesta îi va repeta, tot de 1000 de ori, „îţi dau, îţi dau, îţi dau!”...
Pesediştii nu mai cochetează cu clasa mijlocie, abia înfiripată, cu programele ample de dezvoltare sectorială – care presupun o viziune coerentă asupra viitorului României -, ci se întorc, brutal, la electoratul lor tradiţional, sărac, rural, îmbătrânit, nesigur social, deci numeros. Spre deosebire de campaniile anterioare, când aşa-zisele „măsuri de protecţie socială” erau enunţate cu oarecare decenţă, de această dată
, barierele au căzut: mesajul „îţi dau pensii, salarii, ajutoare, preţuri mici la mâncare” este primitiv, dar concret şi percutant. El prinde la electoratul lipsit de securitate socială, de altfel şi cel mai uşor de manevrat şi care, chiar dacă nu crede tot ce spune Mircea Geoană, rămâne în minte cu mia de lei şi speră că macar un lucru din cele promise se va realiza. PD-L şi PNL le va fi greu să lupte cu oferta de dumping pesedisto-conservatoare, care dă tonul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare. Dacă şi aceste două partide vor inventa ceva asemănător – şi nu au încotro, şi ele ştiu să promită pe înţelesul tuturor -, s-ar putea să asistăm la una dintre cele mai populiste campanii
electorale din ’90 încoace, în care, unde unul dă mia, celălalt pune şi suta.
, aliate din nou, electoral, ca în 2004, au aprobat, ieri, programul propriu de guvernare şi s-au delectat făcând cabinete. Mircea Geoană, care a învăţat să-şi stăpânească vocea chiar şi când ia note înalte, a emis, cu toată siguranţa de care este în stare, că victoria va fi a sa.
Cum vrea să câştige alegerile mica alianţă PSD-PC? Prin mijloace specifice şi deloc noi. Unul este aşezarea confortabilă pe colegiile uninominale, pe care le împarte, în aceste zile, cu PNL, delimitându-le în aşa fel încât să aibă cât mai multe fiefuri, iar altul îl reprezintă programul de guvernare. Acesta din urmă promite celor mai săraci români Paradisul, PSD sperând ca, drept răsplată, să ajungă acolo înaintea lor. Este un program de un populism desăvârşit, realizat în maniera punct ochit, punct lovit. Salariaţilor cu venituri mici li se garantează că vor primi minimum 1000 de lei pe lună, celor cu venituri medii, că le va scădea impozitul, cota unică, preluată de la liberali, urmând să se aplice integral numai celor cu salarii mari. Pensionarilor, pe lângă indexări, li se flutură prin faţa ochilor cea de-a treisprezecea pensie, iar celor din agricultură, dublarea aceleia pe care o încasează acum. Tuturor li se promite scăderea TVA la alimente – idee din repertoriul PC – şi tarif social pentru energie. Sălile de sport al Guvernului Năstase devin stadioane în „guvernarea Geoană”, opt la număr şi la standarde UEFA, iar autostrăzile şi căile ferate – chiar dacă nu are cine să le facă – vor creşte în ritmul de 1000 de kilometri pe mandat. Care persoană defavorizată, panicată de salturile preţurilor şi de ziua de mâine, va refuza oferta
PSD, mai ales că acesta îi va repeta, tot de 1000 de ori, „îţi dau, îţi dau, îţi dau!”...
Pesediştii nu mai cochetează cu clasa mijlocie, abia înfiripată, cu programele ample de dezvoltare sectorială – care presupun o viziune coerentă asupra viitorului României -, ci se întorc, brutal, la electoratul lor tradiţional, sărac, rural, îmbătrânit, nesigur social, deci numeros. Spre deosebire de campaniile anterioare, când aşa-zisele „măsuri de protecţie socială” erau enunţate cu oarecare decenţă, de această dată
, barierele au căzut: mesajul „îţi dau pensii, salarii, ajutoare, preţuri mici la mâncare” este primitiv, dar concret şi percutant. El prinde la electoratul lipsit de securitate socială, de altfel şi cel mai uşor de manevrat şi care, chiar dacă nu crede tot ce spune Mircea Geoană, rămâne în minte cu mia de lei şi speră că macar un lucru din cele promise se va realiza. PD-L şi PNL le va fi greu să lupte cu oferta de dumping pesedisto-conservatoare, care dă tonul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare. Dacă şi aceste două partide vor inventa ceva asemănător – şi nu au încotro, şi ele ştiu să promită pe înţelesul tuturor -, s-ar putea să asistăm la una dintre cele mai populiste campanii
electorale din ’90 încoace, în care, unde unul dă mia, celălalt pune şi suta.
Pasii de soparla preistorica ai lui Geoana
Fiarele simt vånatul de la o distanta direct proportionala cu vechimea lor pe scara evolutiei. In top se situeaza sopårlele, pe podium urca varanii, iar campionul absolut al varanilor este dragonul din Komodo, o adevarata fosila vie, care isi simte prada, pe care a muscat-o si infectat-o cu cåteva zile inainte, de la o distanta de unsprezece kilometri. Dupa ce o amusina atent, alearga spre ea cu o viteza impresionanta, pentru a o devora integral, in cadrul unui festin grotesc, care acopera intervalul unei intregi dupa-amieze. Scena noastra politica seamana cu o nisa ecologica, dominata de dinozaurii de la PSD. In zare adie miros promitator de ciolan alterat si de sånge vested. Trofeul alegerilor din toamna a luat mintile dragonilor, care alearga spre el ca spre hoitul suculent al unui bivol infectat. Cu privire la viteza cu care alearga dinozaurii pe care-i pastoreste, cel mai plastic s-a exprimat Mircea Geoana, cu prilejul sedintei comune a Consiliilor Nationale ale PSD si PC
. Geoana a ierarhizat miscarile dinozaurilor aproape cu spaima cu care Zenon a calculat viteza sagetii ce tåsneste din arc. “Am facut un pas mare”
, a evocat Geoana rezultatul alegerilor locale, “va îndemn sa facem pasul mai mare
în toamna”, adica la parlamentare, “si pasul cel mai mare în decembrie 2009”, subintelegånd prin aceasta alegerile prezidentiale. Timpul nu este ceva continuu, ci o insiruire de fractali, de unde påna si o sageata ce zboara va fi un obiect nemiscat, deoarece in fiecare clipa a zborului sageata ocupa un spatiu egal cu propria ei lungime. Obsesia lui Geoana ca sageata risca sa inlemneasca in aer si PSD sa-si atinga tinta intr-un timp nedefinit, ca in paradoxurile lui Zenon, il face sa introduca in ecuatia miscarii afurisenii såsåite si amenintari suierate la adresa guvernului, cåt si promisiuni baloase, din retorica si metodele de seductie ale unei adevarate sopårle preistorice, care promit un salariu minim de o mie de lei, opt stadioane UEFA si cåte o mie de kilometri de autostrazi si cai ferate. Pe Geoana au inceput sa-l treaca balele cånd se uita la tara, ca pe sopårla cånd amusina hoitul boului din tufisuri.
. Geoana a ierarhizat miscarile dinozaurilor aproape cu spaima cu care Zenon a calculat viteza sagetii ce tåsneste din arc. “Am facut un pas mare”
, a evocat Geoana rezultatul alegerilor locale, “va îndemn sa facem pasul mai mare
în toamna”, adica la parlamentare, “si pasul cel mai mare în decembrie 2009”, subintelegånd prin aceasta alegerile prezidentiale. Timpul nu este ceva continuu, ci o insiruire de fractali, de unde påna si o sageata ce zboara va fi un obiect nemiscat, deoarece in fiecare clipa a zborului sageata ocupa un spatiu egal cu propria ei lungime. Obsesia lui Geoana ca sageata risca sa inlemneasca in aer si PSD sa-si atinga tinta intr-un timp nedefinit, ca in paradoxurile lui Zenon, il face sa introduca in ecuatia miscarii afurisenii såsåite si amenintari suierate la adresa guvernului, cåt si promisiuni baloase, din retorica si metodele de seductie ale unei adevarate sopårle preistorice, care promit un salariu minim de o mie de lei, opt stadioane UEFA si cåte o mie de kilometri de autostrazi si cai ferate. Pe Geoana au inceput sa-l treaca balele cånd se uita la tara, ca pe sopårla cånd amusina hoitul boului din tufisuri.
Şi dacă ar fi doar 100 de oameni pe lume
RĂZVAN EXARHU: „Dacă ai un frigider, un dulap, un pătuţ de adult şi un acoperiş deasupra capului, înseamnă că eşti mai bogat
decât 75 la sută din populaţie“.
Nişte tipi curioşi, dar şi implicaţi, s-au întrebat cum ar arăta lumea dacă populaţia s-ar reduce statistic la 100 de oameni.
Păstrând proporţiile, fireşte, şi privind destul de relaxat aproximarea, lumea noastră ar însemna 61 de asiatici, 12 europeni, 8 nord-americani, 5 sud-americani, 13 africani şi un singur reprezentant al Oceaniei. Studiul iniţial, publicat în 1990 cu titlul „State of the Village Report“, de Donella Meadows, reducea totul la 1.000 de oameni, încercând să explice şi să pacifice diferenţele din jurul nostru. De atunci, această descriere simplificată a tuturor amănuntelor care construiesc ceea ce vedem la televizor şi în jur a trecut prin mai multe transformări, iar datele au fost adaptate stării de acum a realităţii.
Prima lovitură aduce vorba despre egalitate, pentru că jumătate din populaţie ar fi formată din femei şi restul din bărbaţi, deocamdată. Din cei 100 de locuitori ai acestei lumi miniaturale, 47 ar locui într-o zonă urbană şi 9 din toţi ar suferi de o formă de handicap. Pentru că românii sunt europenii care au călătorit cel mai puţin şi pentru că ei au o încredere mare
în armată, o să pară ciudat că doar 33 ar fi creştini, între care îi socotim şi pe catolici, protestanţi, ortodocşi, anglicani şi ceilalţi.
Musulmani ar fi 18, hinduşi 14, cei fără religie ar fi 16, budiştii 6 şi cei care practică alte culte ar fi 13. Deşi înţelegerea greşită a diferenţelor de credinţă produce încă ştiri spectaculoase pentru telespectatori şi investitori, partea care descrie condiţiile în care trăiesc toţi cei enumeraţi mai sus începe spectaculos.
Lipsa condiţiilor elementare de igienă ar afecta 43 din locuitorii acestei lumi, în care, de asemenea, 18 şi-ar duce viaţa fără să dispună de o sursă de apă potabilă. Ar mai fi de adăugat o concluzie care va naşte ovaţiile cititorilor de stânga şi tuturor purtătorilor de tricou cu Che Guevara din Piaţa Matache. Şi la nivelul ăsta, totul pare ceva mai uşor de înţeles, pentru că doar 6 oameni din 100 ar deţine 59 la sută din ceea ce s-ar numi bunăstarea acestei comunităţi. Partea ceva mai puţin crudă e că nu ştii câţi din cei 100 sunt copii
, aşa că poţi să citeşti că 13 suferă de foame sau de malnutriţie, 14 nu ştiu să citească şi doar 12 au o educaţie superioară. Probabil că cei care au construit acest proiect on-line,
decât 75 la sută din populaţie“.
Nişte tipi curioşi, dar şi implicaţi, s-au întrebat cum ar arăta lumea dacă populaţia s-ar reduce statistic la 100 de oameni.
Păstrând proporţiile, fireşte, şi privind destul de relaxat aproximarea, lumea noastră ar însemna 61 de asiatici, 12 europeni, 8 nord-americani, 5 sud-americani, 13 africani şi un singur reprezentant al Oceaniei. Studiul iniţial, publicat în 1990 cu titlul „State of the Village Report“, de Donella Meadows, reducea totul la 1.000 de oameni, încercând să explice şi să pacifice diferenţele din jurul nostru. De atunci, această descriere simplificată a tuturor amănuntelor care construiesc ceea ce vedem la televizor şi în jur a trecut prin mai multe transformări, iar datele au fost adaptate stării de acum a realităţii.
Prima lovitură aduce vorba despre egalitate, pentru că jumătate din populaţie ar fi formată din femei şi restul din bărbaţi, deocamdată. Din cei 100 de locuitori ai acestei lumi miniaturale, 47 ar locui într-o zonă urbană şi 9 din toţi ar suferi de o formă de handicap. Pentru că românii sunt europenii care au călătorit cel mai puţin şi pentru că ei au o încredere mare
în armată, o să pară ciudat că doar 33 ar fi creştini, între care îi socotim şi pe catolici, protestanţi, ortodocşi, anglicani şi ceilalţi.
Musulmani ar fi 18, hinduşi 14, cei fără religie ar fi 16, budiştii 6 şi cei care practică alte culte ar fi 13. Deşi înţelegerea greşită a diferenţelor de credinţă produce încă ştiri spectaculoase pentru telespectatori şi investitori, partea care descrie condiţiile în care trăiesc toţi cei enumeraţi mai sus începe spectaculos.
Lipsa condiţiilor elementare de igienă ar afecta 43 din locuitorii acestei lumi, în care, de asemenea, 18 şi-ar duce viaţa fără să dispună de o sursă de apă potabilă. Ar mai fi de adăugat o concluzie care va naşte ovaţiile cititorilor de stânga şi tuturor purtătorilor de tricou cu Che Guevara din Piaţa Matache. Şi la nivelul ăsta, totul pare ceva mai uşor de înţeles, pentru că doar 6 oameni din 100 ar deţine 59 la sută din ceea ce s-ar numi bunăstarea acestei comunităţi. Partea ceva mai puţin crudă e că nu ştii câţi din cei 100 sunt copii
, aşa că poţi să citeşti că 13 suferă de foame sau de malnutriţie, 14 nu ştiu să citească şi doar 12 au o educaţie superioară. Probabil că cei care au construit acest proiect on-line,
Sorin Oprescu: În Primărie, s-au dat prime pentru favoruri sexuale
Sorin Oprescu a aflat de la subordonatele sale că, în Primăria Generală, s-au dat prime pentru favoruri sexuale. Oprescu nu vrut însă să dea nume, dar a spus că acelaşi lucru l-au aflat şi consilierii săi care au făcut o anchetă paralelă în Primărie.
Informaţia a fost făcută publică vineri de primarul general în raportul despre starea Capitalei.
"Sunt părerile angajatelor din Primărie, cu care am stat de vorbă atât eu, cât şi consilierii mei, am vorbit despre acest subiect, şi spre surprinderea mea, cu destul de multe persoane. În câteva departamente care sunt populate de sexul frumos" a declarat Sorin Oprescu.
Informaţia a fost făcută publică vineri de primarul general în raportul despre starea Capitalei.
"Sunt părerile angajatelor din Primărie, cu care am stat de vorbă atât eu, cât şi consilierii mei, am vorbit despre acest subiect, şi spre surprinderea mea, cu destul de multe persoane. În câteva departamente care sunt populate de sexul frumos" a declarat Sorin Oprescu.
Munaf a premeditat răpirea jurnaliştilor de frica lui Hayssam
Omul de afaceri americano-irakian Mohammad Munaf a premeditat răpirea celor trei jurnalişti români la Bagdad, teama de Omar Hayssam fiind cea care a stat la baza faptelor sale.
Aceasta este concluzia magistraţilor Curţii de Apel Bucureşti, care l-au condamnat pe Munaf la zece ani de închisoare, pentru terorism, în dosarul
„Răpirea din Irak“. De asemenea, Munaf - condamnat la moarte de o instanţă irakiană - este obligat să le plătească celor trei jurnalişti despăgubiri de câte 2.000.000 de euro
.
În motivarea deciziei lor, judecătorii arată că Mohammad Munaf a avut o atitudine sinceră în timpul anchetei şi a colaborat cu procurorii, furnizând „informaţii şi facilitând identificarea şi documentarea activităţii infracţionale a membrilor unor grupări de criminalitate organizată şi terorism prin declaraţiile pe care le-a dat în faza de urmărire penală“. De altfel, Munaf are calitate
de martor protejat în această cauză.
Hayssam îşi ameninţa partenerii cu pistolul
Concret, în timpul anchetei s-a stabilit că Munaf - ghidul jurnaliştilor români la Bagdad - a dus la îndeplinire ordinele lui Hayssam legate de răpire, înspăimântat de sirian, pe care l-a văzut, în nenumărate rânduri, ameninţându-şi cu pistolul partenerii de afaceri
care îi erau datori. Mai mult, arată judecătorii, „monstruozitatea lui Omar Hayssam creşte, sirianul ocupându-se şi de tranzacţii cu armament în zona Orientului Apropiat şi Mijlociu“.
Aceasta este concluzia magistraţilor Curţii de Apel Bucureşti, care l-au condamnat pe Munaf la zece ani de închisoare, pentru terorism, în dosarul
„Răpirea din Irak“. De asemenea, Munaf - condamnat la moarte de o instanţă irakiană - este obligat să le plătească celor trei jurnalişti despăgubiri de câte 2.000.000 de euro
.
În motivarea deciziei lor, judecătorii arată că Mohammad Munaf a avut o atitudine sinceră în timpul anchetei şi a colaborat cu procurorii, furnizând „informaţii şi facilitând identificarea şi documentarea activităţii infracţionale a membrilor unor grupări de criminalitate organizată şi terorism prin declaraţiile pe care le-a dat în faza de urmărire penală“. De altfel, Munaf are calitate
de martor protejat în această cauză.
Hayssam îşi ameninţa partenerii cu pistolul
Concret, în timpul anchetei s-a stabilit că Munaf - ghidul jurnaliştilor români la Bagdad - a dus la îndeplinire ordinele lui Hayssam legate de răpire, înspăimântat de sirian, pe care l-a văzut, în nenumărate rânduri, ameninţându-şi cu pistolul partenerii de afaceri
care îi erau datori. Mai mult, arată judecătorii, „monstruozitatea lui Omar Hayssam creşte, sirianul ocupându-se şi de tranzacţii cu armament în zona Orientului Apropiat şi Mijlociu“.
PSD va depune plângere la DNA împotriva lui Traian Băsescu. Şeful statului acuză PSD de imaturitate
PSD va depune plângere penală împotriva preşedintelui Băsescu pentru că ar fi retrocedat ilegal clădirea "Ciclop" din Bucureşti, a decis astăzi Consiliul Naţional al PSD, care a votat în unanimitate o propunere în acest sens a lui Radu Mazăre, primarul Constanţei.
Plângerea penală va fi depusă pentru abuz în funcţie împotriva intereselor publice şi asociere în vederea comiterii de infracţiuni. Primarul Constanţei a cerut Procuraturii să fie citaţi ca martori membrii comisiei de retrocedare din Primăria Generală din timpul lui Traian Băsescu.
La final, după ce propunerea sa a fost votată în unanimitate de către CN al PSD, Mazăre a declarat că "acesta este premiul pentru câştigarea alegerilor" şi că "bărbăţia se câştigă în alegerile din România".
Mazăre declarase anterior de la tribuna consiliilor naţionale reunite ale PSD că Traian Băsescu a retrocedat, pe când era primar, clădirea "Ciclop" de pe Calea Victoriei, într-un mod "revoltător de ilegal", şi, arătând sălii un dosar
, i-a cerut preşedintelui de şedinţă, lui Adrian Năstase, să supună la vot propunerea ca cererea penală împotriva şefului statului să fie semnată de PSD.
Năstase i-a reamintit lui Mazăre că şedinţa este una comună PSD-PC şi că nu poate supune acum la vot propunerea lui, dar l-a asigurat că va face acest lucru în şedinţa separată a Consiliului Naţional al PSD. Năstase nu s-a abţinut şi a spus şi o glumă. "Eu, dacă aş putea, aş pune deja rezoluţia", a declarat fostul premier, în râsetele sălii.
Anterior, înainte de a cere PSD să semneze o cerere de urmărire penală care să investigheze modul în care Băsescu a făcut retrocedarea clădirii, Mazăre s-a lansat într-o serie de atacuri la adresa preşedintelui. "Traian Băsescu pozează în cavaler al dreptăţii şi e plin de bube râioase ca cele pe care vi le-am arătat", a declarat primarul Constanţei. Mazăre a spus şi despre Daniel Morar, şeful DNA, că este "un buboi" pus să hăituiască pesedişti. El a spus că Morar i-a închis lui Traian Băsescu dosarul Flota, i-a făcut două expertize, în timp ce lui, de câţiva ani îi refuză una.
Potrivit Constituţiei, preşedintele României nu poate fi anchetat penal, având imunitate
.
Şeful statului acuză PSD de imaturitate
Preşedintele Traian Băsescu regretă lipsa de maturitate a liderilor
PSD care încearcă să creeze impresia că toţi ceilalţi oameni politici sunt ca ei. Aceasta este reacţia preşedinţiei la atacurile de azi ale lui Radu Mazăre, reacţie transmisă purtătorul de cuvânt al administraţiei prezidenţiale Valeriu Turcan.
Plângerea penală va fi depusă pentru abuz în funcţie împotriva intereselor publice şi asociere în vederea comiterii de infracţiuni. Primarul Constanţei a cerut Procuraturii să fie citaţi ca martori membrii comisiei de retrocedare din Primăria Generală din timpul lui Traian Băsescu.
La final, după ce propunerea sa a fost votată în unanimitate de către CN al PSD, Mazăre a declarat că "acesta este premiul pentru câştigarea alegerilor" şi că "bărbăţia se câştigă în alegerile din România".
Mazăre declarase anterior de la tribuna consiliilor naţionale reunite ale PSD că Traian Băsescu a retrocedat, pe când era primar, clădirea "Ciclop" de pe Calea Victoriei, într-un mod "revoltător de ilegal", şi, arătând sălii un dosar
, i-a cerut preşedintelui de şedinţă, lui Adrian Năstase, să supună la vot propunerea ca cererea penală împotriva şefului statului să fie semnată de PSD.
Năstase i-a reamintit lui Mazăre că şedinţa este una comună PSD-PC şi că nu poate supune acum la vot propunerea lui, dar l-a asigurat că va face acest lucru în şedinţa separată a Consiliului Naţional al PSD. Năstase nu s-a abţinut şi a spus şi o glumă. "Eu, dacă aş putea, aş pune deja rezoluţia", a declarat fostul premier, în râsetele sălii.
Anterior, înainte de a cere PSD să semneze o cerere de urmărire penală care să investigheze modul în care Băsescu a făcut retrocedarea clădirii, Mazăre s-a lansat într-o serie de atacuri la adresa preşedintelui. "Traian Băsescu pozează în cavaler al dreptăţii şi e plin de bube râioase ca cele pe care vi le-am arătat", a declarat primarul Constanţei. Mazăre a spus şi despre Daniel Morar, şeful DNA, că este "un buboi" pus să hăituiască pesedişti. El a spus că Morar i-a închis lui Traian Băsescu dosarul Flota, i-a făcut două expertize, în timp ce lui, de câţiva ani îi refuză una.
Potrivit Constituţiei, preşedintele României nu poate fi anchetat penal, având imunitate
.
Şeful statului acuză PSD de imaturitate
Preşedintele Traian Băsescu regretă lipsa de maturitate a liderilor
PSD care încearcă să creeze impresia că toţi ceilalţi oameni politici sunt ca ei. Aceasta este reacţia preşedinţiei la atacurile de azi ale lui Radu Mazăre, reacţie transmisă purtătorul de cuvânt al administraţiei prezidenţiale Valeriu Turcan.
Iliescu i-a dat lui Geoană cu guvernarea peste degete
Pavilionul de la Romexpo a gemut vineri de cohortele de pesedişti şi PC-işti sosiţi la şedinţa Consiliilor Naţionale reunite ale celor două partide aliate pentru a doua oară. Festivism şi triumfalism, feţe zâmbitoare şi pline de speranţă într-o revenire la putere, pronosticuri pentru echipa de guvern, împărţeli de funcţii în deja botezatul cabinet Geoană şi de colegii uninominale cu şanse la o cafeluţă băută afară, în soare, cu transpiraţia şiroind sub costumele de baroni.
Dacă tentativele PC
de a repune mâna pe putere căţărat pe elefantul social democrat nu mai reprezintă o noutate, PSD în schimb a dat senzaţia de autosuficienţă de partid deja instalat la putere.
Liderii PSD au sărbătorit vineri ca şi cum ar fi fost a doua zi după alegeri şi ar fi ocupat deja Palatul Victoria. Ba chiar Mircea Geoană a fost deja proclamat premier, el însuşi a împărţit cu generozitate demnităţi, proclamându-l pe Adrian Năstase de pe acum preşedinte al României.
"Avem obligaţia să dăm României un guvern ? Şi iartă-mă, Adrian, că o spun, şi iartă-mă, domnule Văcăroiu, că o spun - un guvern şi mai bun decât guvernele pe care le-am avut. Au fost guverne foarte bune, dar aşteptările populaţiei sunt astăzi altele. Şi intru în competiţie colegială cu cei care au condus extraordinar de bine guvernele noastre şi cu domnul preşedinte Iliescu care a condus România extraodinar. Ştiu că poate discuţia cine unde se duce este prematură, însă, din punctul meu de vedere, un om cu forţa lui Adrian Năstase are absolut toate calităţile ca să continue traseul întrerupt în 2004", a spus Geoană într-un discurs care s-a dorit a fi electrizant.
Mircea Geoană a promis că guvernarea PSD-PC îşi propune să ridice salariul minim la 1.000 de lei, să construiască opt stadioane la nivelul standardelor UEFA şi câte 1.000 km de autostradă şi căi ferate, plus
1.000 de săli de sport şi bazine de înot.
În acelaşi ton exaltat au defilat la microfon şi baronii PSD, în frunte cu şeful lor, Liviu Dragnea. Acesta i-a cerut viitorului prim-ministru Mircea Geoană să îşi ia angajamentul că va face a treia republică: "Domnule Geoană, veţi fi premier în această toamnă. Luaţi-vă angajamentul că guvernul Geoană va descentraliza administraţia publică ca unul dintre pilonii principali de reformă a statului. Luaţi-vă angajamentul că veţi intra în istorie drept cel care a înviat o nouă republică, poate a treia republică. PSD are această şansă, are această putere. Eu vă urez succes”.
După toate discursurile şi mai ales după ce Mircea Geoană a împărăţit diplome şi medalii baronilor învingători la alegeri şi primarilor PSD, Ion Iliescu, evident enervat, s-a dus la microfon şi a luat cuvântul. Iliescu refuzase iniţial să susţină un discurs, însă nu a mai răbdat atâta triumfalism.
"Vorbim despre alegerile parlamentare. Cu 28% trebuie să fim mai moderaţi în aprecieri. Nu am câştigat alegerile locale. Cu 28% nu putem asigura guvernarea la parlamentare, or,i, ca să obţii la parlamentare o performanţă superioară alegerilor locale, nu e o chestiune simplă. Să nu ne îmbătăm, să intrăm în euforie, nici să nu dezarmăm", a spus Iliescu. El a făcut apel la realism şi la renunţarea la "infatuare" şi "fripturism".
"Să judecăm cu realism, cu echilibru, fără infatuare, fără fripturism. Unii se gândesc la fotolii, la faptul că vor deveni miniştri. Cum vor ei cu asemenea preocupări să facă din acest partid o forţă penetrantă, convingătoare? Deci, mai multă modestie, mai multă decenţă, responsabilitate, realism şi echilibru", a arătat Iliescu, spre stupefacţia liderilor
PSD.
Dacă tentativele PC
de a repune mâna pe putere căţărat pe elefantul social democrat nu mai reprezintă o noutate, PSD în schimb a dat senzaţia de autosuficienţă de partid deja instalat la putere.
Liderii PSD au sărbătorit vineri ca şi cum ar fi fost a doua zi după alegeri şi ar fi ocupat deja Palatul Victoria. Ba chiar Mircea Geoană a fost deja proclamat premier, el însuşi a împărţit cu generozitate demnităţi, proclamându-l pe Adrian Năstase de pe acum preşedinte al României.
"Avem obligaţia să dăm României un guvern ? Şi iartă-mă, Adrian, că o spun, şi iartă-mă, domnule Văcăroiu, că o spun - un guvern şi mai bun decât guvernele pe care le-am avut. Au fost guverne foarte bune, dar aşteptările populaţiei sunt astăzi altele. Şi intru în competiţie colegială cu cei care au condus extraordinar de bine guvernele noastre şi cu domnul preşedinte Iliescu care a condus România extraodinar. Ştiu că poate discuţia cine unde se duce este prematură, însă, din punctul meu de vedere, un om cu forţa lui Adrian Năstase are absolut toate calităţile ca să continue traseul întrerupt în 2004", a spus Geoană într-un discurs care s-a dorit a fi electrizant.
Mircea Geoană a promis că guvernarea PSD-PC îşi propune să ridice salariul minim la 1.000 de lei, să construiască opt stadioane la nivelul standardelor UEFA şi câte 1.000 km de autostradă şi căi ferate, plus
1.000 de săli de sport şi bazine de înot.
În acelaşi ton exaltat au defilat la microfon şi baronii PSD, în frunte cu şeful lor, Liviu Dragnea. Acesta i-a cerut viitorului prim-ministru Mircea Geoană să îşi ia angajamentul că va face a treia republică: "Domnule Geoană, veţi fi premier în această toamnă. Luaţi-vă angajamentul că guvernul Geoană va descentraliza administraţia publică ca unul dintre pilonii principali de reformă a statului. Luaţi-vă angajamentul că veţi intra în istorie drept cel care a înviat o nouă republică, poate a treia republică. PSD are această şansă, are această putere. Eu vă urez succes”.
După toate discursurile şi mai ales după ce Mircea Geoană a împărăţit diplome şi medalii baronilor învingători la alegeri şi primarilor PSD, Ion Iliescu, evident enervat, s-a dus la microfon şi a luat cuvântul. Iliescu refuzase iniţial să susţină un discurs, însă nu a mai răbdat atâta triumfalism.
"Vorbim despre alegerile parlamentare. Cu 28% trebuie să fim mai moderaţi în aprecieri. Nu am câştigat alegerile locale. Cu 28% nu putem asigura guvernarea la parlamentare, or,i, ca să obţii la parlamentare o performanţă superioară alegerilor locale, nu e o chestiune simplă. Să nu ne îmbătăm, să intrăm în euforie, nici să nu dezarmăm", a spus Iliescu. El a făcut apel la realism şi la renunţarea la "infatuare" şi "fripturism".
"Să judecăm cu realism, cu echilibru, fără infatuare, fără fripturism. Unii se gândesc la fotolii, la faptul că vor deveni miniştri. Cum vor ei cu asemenea preocupări să facă din acest partid o forţă penetrantă, convingătoare? Deci, mai multă modestie, mai multă decenţă, responsabilitate, realism şi echilibru", a arătat Iliescu, spre stupefacţia liderilor
PSD.
Pasajele de pe DN1 au fost inaugurate cu defectiuni. Constructorul a primit pe sest si tunelul Baneasa
Firmele
straine din domeniul drumurilor care vin la licitatii cu un laptop
si cativa angajati, pentru ca apoi sa subcontracteze lucrarile romanilor, au interdictie din partea autoritatilor sa faca publice detalii contractuale.
♦ Oficialii firmei portugheze Lena, care executa lucrarile la pasajul subteran de la Baneasa, ne-au declarat, ieri, ca nu pot face precizari cu privire la detaliile contractuale, intrucat au semnat un contract de confidentialitate cu Compania de Drumuri (CNADNR).
♦ Directorul general al CNADNR, Dorin Debucean, neaga declaratia portughezilor, afirmand ca nu a semnat nici un fel de contract de confidentialitate cu Lena.
♦ Cert este ca lucrarile sunt executate in prezent de firme romanesti care refuza, la randul lor, sa dea detalii despre proiect.
♦ Calitatea lucrarilor executate de firma Lena este pusa la indoiala, avand in vedere ca CNADNR nu a receptionat nici acum cele doua pasaje supraterane de pe DN 1, din zona hipermarketurilor, inaugurate cu mare fast de premierul Tariceanu, din cauza unor defectiuni.
Oficialii firmei Lena Enghenharia e Construcoes, care exec
uta lucrarile la pasajul subteran Baneasa, intersectia DN1- Bulevardul Aerogarii – Bulevardul Ion Ionescu de la Brad, ne-au declarat ieri ca nu pot furniza nici un fel de informatii privind lucrarile sub antrepriza de la pasajul subteran Baneasa. “Lena are contract cu CNADNR, singura autoritate care poate oferii detalii despre contract. Noi suntem «prinsi» prin anumite clauze de confidentialitate si nu putem explica datele tehnice”, ne-au spus reprezentantii firmei Lena Enghenharia e Construcoes. De partea cealalta, directorul general al CNADNR, Dorin Debucean, ne-a precizat ca nu a semnat nici un fel de contract de confidentialitate. “Pasajul se construieste din bani publici si nu este nici un secret. Eu nu am semnat nici un act de confidentialitate cu firma portugheza”, ne-a spus Dorin Debucean. Acesta a adugat ca lucrarile se executa simultan pe ambele sensuri, pentru ca, in caz contrar, termenul de executie stabilit se va dubla cel putin.
Portughezii au subcontractat lucrarile
Imediat ce au obtinut contractul pasajului de la Baneasa, portughezii de la Lena au subcontractat majoritatea lucrarilor unei firme romanesti. Potrivit
CNADNR, “compania de constructii
Lena Enghenharia e Construcoes nu poate subcontracta lucrarile, exceptand lucrarile de relocari utilitati, unde proprietarii acestora impun pentru proiectare si executie exclusiv firme agreate de ei”. In prezent, firma Revitarom executa lucrarile de relocari a retelelor de gaze, apa si canal. Oficialii societatii Revitarom nu au dorit sa ne furnizeze nici un fel de detalii privind lucrarea de la pasajul Baneasa. “Societatile care mai executa lucrari sub antrepriza sunt Panbal Co pentru retelele de telecomunicatii si Soil Tech Drilling, care executa lucrari de forare piloti”, conform unui raspuns oficial transmis de CNADNR. Lucrarile de constructie si de montaj a pasajului subteran de la Baneasa costa aproximativ 9,5 milioane de euro. “Avansul pentru lucrari este zero. Lucrarile vor dura 12 luni de la data intrarii in vigoare a contractului, sub rezerva ca in urma excavatiilor nu se vor gasi situri arheologice a caror descarcare de sarcina poate prelungi durata si graficul executiei”, au mai spus oficialii CNADNR.
Defectiuni la cele doua poduri de pe DN1 construite de Lena
Firma portugheza Lena a construit si cele doua pasaje supraterane de pe DN 1, din zona hipermarketurilor, ce au fost inaugurate cu mare fast de guvernanti, in frunte cu premierul Tariceanu. Putini stiu insa ca respectivele pasaje, pe care circula zilnic peste 30.000 de masini, nu au receptionate de catre CNADNR, din cauza ca prezinta unele defectiuni. “Exista mici defectiuni la rigole si la evacuarea apelor pluviale. Acestea sunt motivele pentru care Compania de Drumuri nu a receptionat lucrarile la cele doua pasaje de pe DN1”, ne-au explicat oficiali din Ministerul Transporturilor. In zona aeroportului Baneasa, pe DN 1, coada de masini incepe de pe pasajul de la centura. Acest lucru nu s-ar intampla daca se construia cu prioritate pasajul subteran de la Baneasa. Lucrarile la acest obiectiv ar fi trebuit finalizate la 1 decembrie 2007, declara fostul ministru al transporituilor Radu Berceanu. “In februarie 2007 am dat ordin celor din CNADNR sa negocieze cu reprezentantii companiei Lena pentru inceperea lucrarilor la 1 martie. Daca lucrarile ar fi inceput la acea data, pana la 1 decembrie 2007 se putea circula prin pasajul subteran in zona aeroportului Baneasa. Nu stiu ce se intampla la Ministerul Transporturilor”, a declarat Radu Berceanu.
straine din domeniul drumurilor care vin la licitatii cu un laptop
si cativa angajati, pentru ca apoi sa subcontracteze lucrarile romanilor, au interdictie din partea autoritatilor sa faca publice detalii contractuale.
♦ Oficialii firmei portugheze Lena, care executa lucrarile la pasajul subteran de la Baneasa, ne-au declarat, ieri, ca nu pot face precizari cu privire la detaliile contractuale, intrucat au semnat un contract de confidentialitate cu Compania de Drumuri (CNADNR).
♦ Directorul general al CNADNR, Dorin Debucean, neaga declaratia portughezilor, afirmand ca nu a semnat nici un fel de contract de confidentialitate cu Lena.
♦ Cert este ca lucrarile sunt executate in prezent de firme romanesti care refuza, la randul lor, sa dea detalii despre proiect.
♦ Calitatea lucrarilor executate de firma Lena este pusa la indoiala, avand in vedere ca CNADNR nu a receptionat nici acum cele doua pasaje supraterane de pe DN 1, din zona hipermarketurilor, inaugurate cu mare fast de premierul Tariceanu, din cauza unor defectiuni.
Oficialii firmei Lena Enghenharia e Construcoes, care exec
uta lucrarile la pasajul subteran Baneasa, intersectia DN1- Bulevardul Aerogarii – Bulevardul Ion Ionescu de la Brad, ne-au declarat ieri ca nu pot furniza nici un fel de informatii privind lucrarile sub antrepriza de la pasajul subteran Baneasa. “Lena are contract cu CNADNR, singura autoritate care poate oferii detalii despre contract. Noi suntem «prinsi» prin anumite clauze de confidentialitate si nu putem explica datele tehnice”, ne-au spus reprezentantii firmei Lena Enghenharia e Construcoes. De partea cealalta, directorul general al CNADNR, Dorin Debucean, ne-a precizat ca nu a semnat nici un fel de contract de confidentialitate. “Pasajul se construieste din bani publici si nu este nici un secret. Eu nu am semnat nici un act de confidentialitate cu firma portugheza”, ne-a spus Dorin Debucean. Acesta a adugat ca lucrarile se executa simultan pe ambele sensuri, pentru ca, in caz contrar, termenul de executie stabilit se va dubla cel putin.
Portughezii au subcontractat lucrarile
Imediat ce au obtinut contractul pasajului de la Baneasa, portughezii de la Lena au subcontractat majoritatea lucrarilor unei firme romanesti. Potrivit
CNADNR, “compania de constructii
Lena Enghenharia e Construcoes nu poate subcontracta lucrarile, exceptand lucrarile de relocari utilitati, unde proprietarii acestora impun pentru proiectare si executie exclusiv firme agreate de ei”. In prezent, firma Revitarom executa lucrarile de relocari a retelelor de gaze, apa si canal. Oficialii societatii Revitarom nu au dorit sa ne furnizeze nici un fel de detalii privind lucrarea de la pasajul Baneasa. “Societatile care mai executa lucrari sub antrepriza sunt Panbal Co pentru retelele de telecomunicatii si Soil Tech Drilling, care executa lucrari de forare piloti”, conform unui raspuns oficial transmis de CNADNR. Lucrarile de constructie si de montaj a pasajului subteran de la Baneasa costa aproximativ 9,5 milioane de euro. “Avansul pentru lucrari este zero. Lucrarile vor dura 12 luni de la data intrarii in vigoare a contractului, sub rezerva ca in urma excavatiilor nu se vor gasi situri arheologice a caror descarcare de sarcina poate prelungi durata si graficul executiei”, au mai spus oficialii CNADNR.
Defectiuni la cele doua poduri de pe DN1 construite de Lena
Firma portugheza Lena a construit si cele doua pasaje supraterane de pe DN 1, din zona hipermarketurilor, ce au fost inaugurate cu mare fast de guvernanti, in frunte cu premierul Tariceanu. Putini stiu insa ca respectivele pasaje, pe care circula zilnic peste 30.000 de masini, nu au receptionate de catre CNADNR, din cauza ca prezinta unele defectiuni. “Exista mici defectiuni la rigole si la evacuarea apelor pluviale. Acestea sunt motivele pentru care Compania de Drumuri nu a receptionat lucrarile la cele doua pasaje de pe DN1”, ne-au explicat oficiali din Ministerul Transporturilor. In zona aeroportului Baneasa, pe DN 1, coada de masini incepe de pe pasajul de la centura. Acest lucru nu s-ar intampla daca se construia cu prioritate pasajul subteran de la Baneasa. Lucrarile la acest obiectiv ar fi trebuit finalizate la 1 decembrie 2007, declara fostul ministru al transporituilor Radu Berceanu. “In februarie 2007 am dat ordin celor din CNADNR sa negocieze cu reprezentantii companiei Lena pentru inceperea lucrarilor la 1 martie. Daca lucrarile ar fi inceput la acea data, pana la 1 decembrie 2007 se putea circula prin pasajul subteran in zona aeroportului Baneasa. Nu stiu ce se intampla la Ministerul Transporturilor”, a declarat Radu Berceanu.
Autostrada Bucuresti-Pitesti blocata din cauza unui accident
Doua autocamioane care circulau pe sensul catre Bucuresti au fost implicate intr-un accident in urma caruia rezervorul unuia dintre vehicule
a fost spart, iar motorina a curs pe carosabil.
Coliziunea a avut loc la km 18 al autostrazii. Politistii care au intervenit la locul accidentului au decis intreruperea completa a circulatiei pana la inlaturarea totala a unui pericol de accident.
Incidentul a avut loc in urma unei manevre neatente a unuia dintre soferi care l-a acrosat din spate pe celalalt, lucru care a condus la rasturnarea ambelor autocamioane. Unul dintre vehicule era incarcat cu lemne. Acestea au ajuns pe carosabil, blocand astfel sensul de mers catre Bucuresti pentru cateva zeci de minute.
Soferi implicati in accident au suferit rani usoare si au fost transportati la Spitalul Municipal Bucuresti.
a fost spart, iar motorina a curs pe carosabil.
Coliziunea a avut loc la km 18 al autostrazii. Politistii care au intervenit la locul accidentului au decis intreruperea completa a circulatiei pana la inlaturarea totala a unui pericol de accident.
Incidentul a avut loc in urma unei manevre neatente a unuia dintre soferi care l-a acrosat din spate pe celalalt, lucru care a condus la rasturnarea ambelor autocamioane. Unul dintre vehicule era incarcat cu lemne. Acestea au ajuns pe carosabil, blocand astfel sensul de mers catre Bucuresti pentru cateva zeci de minute.
Soferi implicati in accident au suferit rani usoare si au fost transportati la Spitalul Municipal Bucuresti.
Justitia a furat Palatul veterinarilor
Institutul National al Magistraturii, Institutul National de Criminologie si Institutul National de Expertize Criminalistice functioneaza intr-un bloc din centrul Capitalei luat cu japca de comunisti.
Ministerul Justitiei detine ilegal o cladire istorica, in centrul orasului, pe care refuza sa o retrocedeze proprietarilor de drept. Practic, ministerul condus in prezent de Catalin Predoiu s-a transformat din chirias in proprietar al unui imobil situat in Bulevardul Regina Elisabeta, care se intinde pe o suprafata de 1092 mp. Aici a avut sediul Ministerul Justitiei, pana in timpul mandatului lui Valeriu Stoica, in prezent functionand Institutul National al Magistraturii, Institutul National de Criminologie, Institutul National de Expertize Criminalistice si Scoala Nationala de Grefieri. Fostii ministri ai Justitiei, incepand cu Valeriu Stoica si continuand cu Rodica Stanoiu sau Monica Macovei, s-au opus retrocedarii cladirii catre adevaratii proprietari, folosind orice mijloace. Dupa mai bine de zece ani de procese si peste 40 de sedinte si termene de judecata nu s-a ajuns la nici o solutie de normalitate. In aceste conditii, proprietarii sunt decisi sa dea in judecata statul roman la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg.
Cladirea ocupata de Ministerul Justitiei apartine in realitate Asociatiei Generale a Medicilor
Veterinari din Romania. Imobilul de pe Bulevardul Regina Elisabeta nr. 33 a fost construit in perioada 1929-1932 din subscrierile lunare de 5%-10% din salariile medicilor veterinari din serviciile ministerelor Instructiunii, Agriculturii si Armatei, constituiti in Asociatia Generala a Medicilor Veterinari din Romania.
Terenul din fata Parcului Cismigiu a fost cumparat in 1928 (c.v. nr.13717/1928), autorizatia de constructie a fost obtinuta anul urmator (nr.120 B/1929), iar actul de proprietate asupra imobilului - subsol, parter si sase etaje - 131 de camere si curte - s-a parafat prin dosarul 1021/1940, nr. 24. Cladirea a fost preluata abuziv, fara titlu, de regimul comunist in 1949. Dupa 1990, Asociatia Generala a Medicilor Veterinari a demarat actiunea pentru redobandirea imobilulului din Bulevardul Regina Elisabeta. Prima infatisare a avut loc pe data de 10 octombrie 1998. Procesul s-a plimbat pe la toate instantele, de la Judecatorie, Tribunal, Curtea de Apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie, insa nimic nu s-a rezolvat pana in prezent. Au fost peste 40 de termene si tergiversari, intinse pe perioada a zece ani.
O singura instanta le-a dat dreptate proprietarilor reali. La 24 ianuarie 2001, Tribunalul Bucuresti a obligat "Ministerul Justitiei - ca reprezentant al statului roman - sa lase AGMV in deplina proprietate si posesie cladirea si terenul aferent revendicat". Castigul a fost insa de scurta durata. La interventia expresa a ministrului de atunci al Justitiei, Rodica Stanoiu, Curtea de Apel a anulat sentinta data de instanta inferioara. Motivatia a fost una cel putin hilara, fiind folosit pretextul ca este vorba de o alta Asociatie, decat cea care a construit imobilul. In limbaj juridic, "lipsa calitatii procesuale active". Adica AGMV ar fi alta persoana juridica si nu urmasa de drept a celei din perioada 1919-1947, cand a fost interzisa de comunisti. Recursul facut de veterinari la Inalta Curte de Casatie si Justitie in aprilie 2002 se afla pe rol si in prezent. Cauza a fost suspendata la cerere pentru a se actiona in baza legii 10/2001 - pe calea procedurii deschise, negocierea directa cu Ministerul Justitiei. Adica solutionarea cererii de restituire in natura sau in echivalent a imobilului. Solicitarea a fost insa respinsa, la 20 septembrie 2006, prin ordinul ministrului de atunci, Monica Macovei.
Actiune la CEDO
In decembrie 2005, adevaratii proprietari au deschis un alt proces, o "actiune in constatare", care are scopul sa demonstreze ca AGMVR este una si aceeasi cu Asociatia Generala din 1919, care a functionat pana la sfarsitul anului 1947 si care a fost interzisa apoi pana in decembrie '89.
Si de aceasta data, Judecatoria Sectorului 5 a respins actiunea ca fiind "inadmisibila". Apoi, apelul facut la Tribunalul Bucuresti a fost si el respins ca "nefondat". "Vom relua procesul la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Daca hotararea definitiva pe care ne-o va da aceasta instanta superioara, va fi tot nedreapta, nu ne ramane decat sa ne adresam Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Stasbourg. Pana acum se poate vedea cat de nedreapta poate fi Justitia, cand isi apara interesele proprii si cat de neadevarate si jignitoare sunt motivatiile prin care ne-au respins actiunile, ca fiind inadmisibile sau nefondate", a declarat dr. Horatiu Olaru, presedintele AGMVR.
Ministerul Justitiei detine ilegal o cladire istorica, in centrul orasului, pe care refuza sa o retrocedeze proprietarilor de drept. Practic, ministerul condus in prezent de Catalin Predoiu s-a transformat din chirias in proprietar al unui imobil situat in Bulevardul Regina Elisabeta, care se intinde pe o suprafata de 1092 mp. Aici a avut sediul Ministerul Justitiei, pana in timpul mandatului lui Valeriu Stoica, in prezent functionand Institutul National al Magistraturii, Institutul National de Criminologie, Institutul National de Expertize Criminalistice si Scoala Nationala de Grefieri. Fostii ministri ai Justitiei, incepand cu Valeriu Stoica si continuand cu Rodica Stanoiu sau Monica Macovei, s-au opus retrocedarii cladirii catre adevaratii proprietari, folosind orice mijloace. Dupa mai bine de zece ani de procese si peste 40 de sedinte si termene de judecata nu s-a ajuns la nici o solutie de normalitate. In aceste conditii, proprietarii sunt decisi sa dea in judecata statul roman la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg.
Cladirea ocupata de Ministerul Justitiei apartine in realitate Asociatiei Generale a Medicilor
Veterinari din Romania. Imobilul de pe Bulevardul Regina Elisabeta nr. 33 a fost construit in perioada 1929-1932 din subscrierile lunare de 5%-10% din salariile medicilor veterinari din serviciile ministerelor Instructiunii, Agriculturii si Armatei, constituiti in Asociatia Generala a Medicilor Veterinari din Romania.
Terenul din fata Parcului Cismigiu a fost cumparat in 1928 (c.v. nr.13717/1928), autorizatia de constructie a fost obtinuta anul urmator (nr.120 B/1929), iar actul de proprietate asupra imobilului - subsol, parter si sase etaje - 131 de camere si curte - s-a parafat prin dosarul 1021/1940, nr. 24. Cladirea a fost preluata abuziv, fara titlu, de regimul comunist in 1949. Dupa 1990, Asociatia Generala a Medicilor Veterinari a demarat actiunea pentru redobandirea imobilulului din Bulevardul Regina Elisabeta. Prima infatisare a avut loc pe data de 10 octombrie 1998. Procesul s-a plimbat pe la toate instantele, de la Judecatorie, Tribunal, Curtea de Apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie, insa nimic nu s-a rezolvat pana in prezent. Au fost peste 40 de termene si tergiversari, intinse pe perioada a zece ani.
O singura instanta le-a dat dreptate proprietarilor reali. La 24 ianuarie 2001, Tribunalul Bucuresti a obligat "Ministerul Justitiei - ca reprezentant al statului roman - sa lase AGMV in deplina proprietate si posesie cladirea si terenul aferent revendicat". Castigul a fost insa de scurta durata. La interventia expresa a ministrului de atunci al Justitiei, Rodica Stanoiu, Curtea de Apel a anulat sentinta data de instanta inferioara. Motivatia a fost una cel putin hilara, fiind folosit pretextul ca este vorba de o alta Asociatie, decat cea care a construit imobilul. In limbaj juridic, "lipsa calitatii procesuale active". Adica AGMV ar fi alta persoana juridica si nu urmasa de drept a celei din perioada 1919-1947, cand a fost interzisa de comunisti. Recursul facut de veterinari la Inalta Curte de Casatie si Justitie in aprilie 2002 se afla pe rol si in prezent. Cauza a fost suspendata la cerere pentru a se actiona in baza legii 10/2001 - pe calea procedurii deschise, negocierea directa cu Ministerul Justitiei. Adica solutionarea cererii de restituire in natura sau in echivalent a imobilului. Solicitarea a fost insa respinsa, la 20 septembrie 2006, prin ordinul ministrului de atunci, Monica Macovei.
Actiune la CEDO
In decembrie 2005, adevaratii proprietari au deschis un alt proces, o "actiune in constatare", care are scopul sa demonstreze ca AGMVR este una si aceeasi cu Asociatia Generala din 1919, care a functionat pana la sfarsitul anului 1947 si care a fost interzisa apoi pana in decembrie '89.
Si de aceasta data, Judecatoria Sectorului 5 a respins actiunea ca fiind "inadmisibila". Apoi, apelul facut la Tribunalul Bucuresti a fost si el respins ca "nefondat". "Vom relua procesul la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Daca hotararea definitiva pe care ne-o va da aceasta instanta superioara, va fi tot nedreapta, nu ne ramane decat sa ne adresam Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Stasbourg. Pana acum se poate vedea cat de nedreapta poate fi Justitia, cand isi apara interesele proprii si cat de neadevarate si jignitoare sunt motivatiile prin care ne-au respins actiunile, ca fiind inadmisibile sau nefondate", a declarat dr. Horatiu Olaru, presedintele AGMVR.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
