PSD merge-n Paradis

Pesediştii trec printr-un moment de euforie anticipată, se văd în noaptea exit-polului de toamnă, îmbrăcaţi în pufoaice roşii, cu braţele împreunate pe sus, îmbrăţişându-se şi sărutându-se de bucurie: au învins! Conservatorii freamătă alături, iar Dan Voiculescu – care, ieri, i-a dat lui Ion Iliescu o pralină – aruncă cu bomboane, în loc de confetti. Reunite într-un Consiliul Naţional comun, PSD şi PC
, aliate din nou, electoral, ca în 2004, au aprobat, ieri, programul propriu de guvernare şi s-au delectat făcând cabinete. Mircea Geoană, care a învăţat să-şi stăpânească vocea chiar şi când ia note înalte, a emis, cu toată siguranţa de care este în stare, că victoria va fi a sa.

Cum vrea să câştige alegerile mica alianţă PSD-PC? Prin mijloace specifice şi deloc noi. Unul este aşezarea confortabilă pe colegiile uninominale, pe care le împarte, în aceste zile, cu PNL, delimitându-le în aşa fel încât să aibă cât mai multe fiefuri, iar altul îl reprezintă programul de guvernare. Acesta din urmă promite celor mai săraci români Paradisul, PSD sperând ca, drept răsplată, să ajungă acolo înaintea lor. Este un program de un populism desăvârşit, realizat în maniera punct ochit, punct lovit. Salariaţilor cu venituri mici li se garantează că vor primi minimum 1000 de lei pe lună, celor cu venituri medii, că le va scădea impozitul, cota unică, preluată de la liberali, urmând să se aplice integral numai celor cu salarii mari. Pensionarilor, pe lângă indexări, li se flutură prin faţa ochilor cea de-a treisprezecea pensie, iar celor din agricultură, dublarea aceleia pe care o încasează acum. Tuturor li se promite scăderea TVA la alimente – idee din repertoriul PC – şi tarif social pentru energie. Sălile de sport al Guvernului Năstase devin stadioane în „guvernarea Geoană”, opt la număr şi la standarde UEFA, iar autostrăzile şi căile ferate – chiar dacă nu are cine să le facă – vor creşte în ritmul de 1000 de kilometri pe mandat. Care persoană defavorizată, panicată de salturile preţurilor şi de ziua de mâine, va refuza oferta
PSD, mai ales că acesta îi va repeta, tot de 1000 de ori, „îţi dau, îţi dau, îţi dau!”...

Pesediştii nu mai cochetează cu clasa mijlocie, abia înfiripată, cu programele ample de dezvoltare sectorială – care presupun o viziune coerentă asupra viitorului României -, ci se întorc, brutal, la electoratul lor tradiţional, sărac, rural, îmbătrânit, nesigur social, deci numeros. Spre deosebire de campaniile anterioare, când aşa-zisele „măsuri de protecţie socială” erau enunţate cu oarecare decenţă, de această dată
, barierele au căzut: mesajul „îţi dau pensii, salarii, ajutoare, preţuri mici la mâncare” este primitiv, dar concret şi percutant. El prinde la electoratul lipsit de securitate socială, de altfel şi cel mai uşor de manevrat şi care, chiar dacă nu crede tot ce spune Mircea Geoană, rămâne în minte cu mia de lei şi speră că macar un lucru din cele promise se va realiza. PD-L şi PNL le va fi greu să lupte cu oferta de dumping pesedisto-conservatoare, care dă tonul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare. Dacă şi aceste două partide vor inventa ceva asemănător – şi nu au încotro, şi ele ştiu să promită pe înţelesul tuturor -, s-ar putea să asistăm la una dintre cele mai populiste campanii
electorale din ’90 încoace, în care, unde unul dă mia, celălalt pune şi suta.